Pomicultorii din Republica Moldova se confruntă cu o problemă tot mai evidentă: valorificarea producției devine din ce în ce mai dificilă. Lipsa infrastructurii post-recoltare și a cooperării între fermieri limitează accesul la piețele externe și reduce competitivitatea.
Nicolae Pascal, pomicultor, administratorul Prodcar SRL, atrage atenția că investițiile doar în livadă nu mai sunt suficiente. Fără sortare, ambalare, păstrare și organizare a vânzărilor, producția riscă să nu ajungă pe rafturile din marile rețele comerciale.
Ca să mergi cu cireșul pe piața europeană, dacă nu ai linii de sortare și ambalare, nu ai acces. Acolo se cere calibru, calitate uniformă, trasabilitate. Dacă nu le ai, nu discută cu tine, explică Nicolae Pascal.
Problemele nu apar doar la vânzare, ci pe întreg lanțul post-recoltare. Pentru fructe precum mărul, ciclul este continuu și implică costuri suplimentare pentru depozitare, sortare și livrare.
La măr ești implicat anul împrejur. Aici apar probleme: păstrare, condiții, sortare, vânzare, contabilitate, calitate.
În cazul cireșului, presiunea este și mai mare. Fereastra de comercializare este foarte scurtă, iar lipsa infrastructurii face ca fermierii să depindă de intermediari sau să nu reușească să valorifice producția la timp.
La cireș ai două-trei săptămâni în care trebuie să procesezi cantități mari. Dacă nu ai linii de sortare și ambalare, devii dependent de cineva.
Investițiile necesare pentru post-recoltare sunt însă foarte mari și dificil de recuperat individual.
O linie de sortare poate dubla valoarea unei livezi de cireș, dar este foarte costisitoare și lucrează doar o lună pe an. Există riscul să nu-ți recuperezi investiția „cât trăiește livada”.
În aceste condiții, mulți producători sunt nevoiți să apeleze la servicii externe pentru depozitare și ambalare, în loc să investească individual.
Mai ieftin mă costă serviciile decât să amortizez o linie proprie, explică fermierul.
Soluția rămâne asocierea, însă aceasta este slab dezvoltată în Republica Moldova. Fără volume consolidate și infrastructură comună, accesul la rețelele comerciale devine aproape imposibil.
Nu există asociații mari, funcționale, unde zeci de producători diferiți să lucreze împreună. Fără asta nu putem fi competitivi.
Pe fondul acestor probleme, concurența externă crește. Țări precum China, Uzbekistan sau Tadjikistan investesc masiv în plantații și tehnologii, livrând volume mari pe piețele unde Moldova era prezentă. În paralel, accesul pe piața europeană rămâne condiționat de standarde stricte, inclusiv la capitolul reziduuri și calitate.
S-au întors loturi de fructe din Europa din cauza depășirii normelor. Produsele nu au fost distruse, au ajuns pe piața locală, susține fermierul.
În aceste condiții, modelul clasic – producere și vânzare la poarta livezii – nu mai funcționează. Producătorii sunt nevoiți să își regândească strategia și să integreze întreg lanțul: de la producție, la post-recoltare și până la comercializare. Fără investiții în infrastructura post-recoltare și fără cooperare între fermieri, pomicultura riscă să rămână blocată între producție și piață.
Vedeți toată discuția cu Nicolae Pascal în podcastul ”Agricultura Modernă”.
NICOLAE PASCAL: De la livadă la raft, unde apar dificultățile în valorificarea fructelor