ANUL 2021 ÎN CERTIFICATE GLOBAL G.A.P.: De ce mai mulți pomicultori au preferat să nu finalizeze procedura de certificare
06 dec 2021
Interviu cu Andrei Cumpanici, Specialist siguranța alimentelor și post-recoltă, USAID Agricultura Performantă în Moldova
AGROMEDIA: - Dle Cumpanici, a mai trecut un an agricol. Cum a fost 2021 din punct de vedere al certificatelor GLOBAL G.A.P.?
Andrei Cumpanici: - În acest an n-a crescut numărul de certificări, l-au obținut doar cinci, deși au existat 15 solicitări. Fermierii au aplicat pentru certificarea culturii de prun, anul a fost însă unul destul de complicat pentru această cultură. Mulți producători care au solicitat în premieră certificatul, au preferat să nu finalizeze procedura în condițiile în care calitatea fructelor n-a fost cea mai bună. La nivel de întreprindere sau gospodărie agricolă au fost implementate toate cerințele, însă ultima etapă – cea de certificare externă - nu a fost realizată.
Au fost foarte multe ploi, fermitatea a scăzut și în mare parte prunele au crăpat foarte mult. Producătorii nu au avut capacitatea de păstrare, nu au fost recomandări ca să fie păstrate și apoi comercializate și din acest considerent, numărul producătorilor certificați GLOBAL G.A.P. nu este unul semnificativ.
Procedura poate fi continuată anul viitor? Acest lucru poate reprezenta un impediment pentru export?
Pe rol s-au aflat 12 organizații, care au beneficiat de asistență tehnică de aplicare a acestor cerințe de bune practici. Urmează ca anul viitor să definitiveze implementarea până la final și să obțină certificarea externă. Solicitările confirmă faptul că toate aceste cerințe de bune practici conform standardului Global G.A.P. sunt implementate și ei apar în baza de date Database Global G.A.P. ca producători care s-au aliniat acestor cerințe. Toate cele mai mari rețele de supermarketuri sunt la curent că o gospodărie agricolă sau alta este certificată și, în același timp, fermierul poate să exporte produsele la clienții care solicită certificatul Global G.A.P. Dar trebuie de menționat că fără o confirmare că s-au aliniat la cerințele de inofensivitate, nici un importator nu îl va accepta în calitate de potențial client. De aici și necesitatea certificatului.
Dar cei care l-au obținut ani la rând au reușit să-l reactualizeze?
Certificatul GLOBAL G.A.P. se oferă în fiecare an pentru culturile agricole produse în decurs de un sezon. Și cerințele impuse în acest an pot fi respectate, iar la anul viitor, nu. Totuși, o bună parte din producători continuă să mențină acest certificat, ei văd o evoluție în cadrul gospodăriei. Dacă vorbim despre exportul produselor alimentare pe alte piețe decât cele tradiționale, ni se cere să avem doar cinci substanțe active detestabile în acel fruct. În cazul în care nu avem un sistem de management în cadrul întreprinderii, unde să avem toate evidența – ce s-a aplicat, când etc., precum și date privind trasabilitatea produselor - când au fost recoltate și cum au fost păstrate - atunci nu putem vorbi că vom livra produse inofensive pe piețele de export. Când s-a încheiat sezonul trebuie să efectuăm analizele de laborator care să confirme dacă ne aliniem acestor cerințe de limite maxime admisibile de produse de un fitosanitar. Cel mai important este ca noi să nu aplicăm produse fitosanitare interzise când mergem pe piața UE, fie că e vorba doar de o substanță, dar dacă e interzisă, nu avem nicio șansă.
Și cum reușesc producătorii să țină pulsul cu toate piețele?
Este imposibil ca un producător să se alinieze la toate piețele, de aceea aici intervine măiestria agronomului pentru a utiliza aceste preparate cu o perioadă de descompunere foarte scurtă. Să nu aplice produse de uz fitasnitar la etapa de recoltare și atunci experiența demonstrează că producătorii pot să se alinieze la aceste cerințe. Evident, nu cu toate culturile. Este de responsabilitatea fiecărui producător și exportator ca atunci când ia o decizie să facă un export, chiar dacă nu i se solicită certificatul Global G.A.P., să aibă o responsabilitate enormă și la nivel de republică, pentru că o piață o putem pierde în cel mai scurt timp, dacă nu ne vom alinia la cerințele menționate.
Dar cum să procedeze în cazul în care laboratoarele de la noi nu oferă o analiză clară?
Înainte de export, toate preparatele de uz fitosanitar aplicate pe o cultură sau alta, sunt evaluate. Dacă laboratoarele noastre nu le pot depista, transmitem mostre pentru analize în străinătate, ca să ne asigurăm că toate susbstanțele active sunt in limitele maxime admisibile. Odată ce lotul ajunge peste hotare, niciodată un importator nu le va livra pe piață până când nu se va asigura că ele corespund acestor cerințe.
