În cadrul asolamentului, se recomandă ca la stabilirea structurii culturilor, speciile să fie diferite din punct de vedere sistematic, pentru a preîntâmpina transmiterea bolilor și dăunătorilor specifici plantelor din aceeași familie botanică. Revenirea pe aceeași suprafață de teren trebuie să aibă loc după cel puțin 3-4 ani.
Modul de valorificare a îngrășămintelor organice și minerale reprezintă un criteriu foarte important în stabilirea asolamentului și, respectiv, a rotației culturilor. Sub aspect general, toate plantele legumicole utilizează favorabil îngrășămintele organice bine descompuse, aplicate în anul de cultură, pe când cele organice nefermentate (proaspete) nu sunt suportate de rădăcinoase (cu excepția țelinei), bulboase (cu excepția prazului), pepeni verzi, cicoare. Ca atare, aceste ultime specii vor urma în cadrul rotației după cele ce folosesc bine astfel de îngrășăminte (solanacee, cucurbitacee etc.).
Plantele leguminoase (mazărea, fasolea etc.) au capacitatea de a fixa azotul atmosferic, manifestă cerințe mai reduse față de îngrășămintele organice și, ca atare, pot urma în rotație în al doilea sau al treilea an după administrarea acestora. Sunt foarte bune premergătoare pentru alte plante legumicole (mai ales fasolea ale cărei rădăcini secretă substanțe otrăvitoare, care distrug viermii sârmă).
Plantele cu un consum mare de azot (frunzoase, vărzoase etc.) este bine să urmeze după leguminoase ce sunt regeneratoare de azot.
Plantele legumicole cu sistemul radicular slab dezvoltat (castraveți, ceapă, usturoi, verdețuri) intră în rotație cu cele ce au un sistem radicular mai profund (pepeni, rădăcinoase), în scopul utilizării mai eficiente a apei și a substanțelor fertilizante de la niveluri diferite ale solului.
Durata de vegetație a speciilor prezintă un rol deosebit, în sensul că în asolament și, respectiv, în rotație trebuie să existe specii care eliberează terenul în etape diferite.
Pentru culturile ce se înființează toamna sau primăvara devreme (rădăcinoase, bulboase, vărzoase etc.) planta premergătoare trebuie să elibereze terenul toamna devreme (tomate, ardei, vinete, fasole, castraveți), pentru a permite o bună pregătire a solului.
Epoca de recoltare și încheiere a vegetației plantelor legumicole are un rol important în combaterea buruienilor. Plantele recoltate mai devreme nu dau posibilitate buruienilor să crească și semințelor să ajungă la maturitate.
Structura culturilor din asolament, destinația producției, modul de înființare a culturilor (prin semănat direct sau prin răsădire) și lucrările de întreținere (în special cele manuale) determină stabilirea unui anumit tip de asolament și o rotație corespunzătoare.
Speciile legumicole cu desime mare la unitatea de suprafață (rădăcinoase, bulboase etc.) și cu tendința de îmburuienare, trebuie să urmeze celor legumicole prășitoare (solanacee, cucurbitacee, vărzoase etc.) care lasă terenul mai curat de buruieni.
Spre deosebire de asolamentele din alte ramuri de producție agricolă, în cadrul asolamentului legumicol, noțiunea de ,,rotație" a culturilor are o semnificație specifică. Aceasta, datorită faptului că în același an, pe același teren, se cultivă două sau mai multe specii legumicole. Deci, în majoritatea cazurilor, nu putem vorbi de ,,cultura premergătoare", ci de "culturi premergătoare". De obicei, însă, rotația în cadrul asolamentului se stabilește pe baza culturilor principale (de baza).
Unele specii legumicole sunt incompatibile în cultură, din motivul modificării pH-ului și formării unor compuși toxici, de aceea trebuie ales foarte judicios sortimentul de specii din cadrul asolamentului, ținând seama de gradul de favorabilitate și, respectiv, compatibilitate.
Datorită suprafețelor mici pe care le dețin în cultură, speciile legumicole perene intră în asolament, dar nu intră în rotație, ele constituind o solă separată. Numărul solelor din cadrul asolamentului trebuie să fie egal cu numărul anilor de rotație. În cadrul asolamentului se stabilesc 2-4 culturi de bază, ce ocupă fiecare câte o solă, iar speciile cu pondere mai mică, dar cu tehnologii de cultură asemănătoare, se grupează în cadrul aceleiași sole pentru o mai buna rotație. Numărul culturilor de bază se poate reduce la 1-2 în cadrul asolamentelor cu culturi destinate industrializării producției.
Cele mai bune rotații se asigură atunci când suprafețele solelor sunt egale. Când acest deziderat nu este posibil, se recurge la amplasarea solelor în suprafețe neegale în cadrul asolamentului, realizându-se și o bună rotație dacă culturile se aleg cu grijă.
Scheme de asolamente legumicole
Ținând cont de principiile enunțate anterior, pot fi întocmite numeroase scheme de asolamente legumicole. în fermele specializate se folosește un asolament legumicol de 4 sau 5 ani, în care se cultivă speciile prevăzute în programul de producție, care trebuie să asigure un profit maxim.
Bibliografie: TRATAT DE LEGUMICULTURĂ. Ruxandra Ciofu, Nistor Stan, Victor Popescu, Pelaghia Chilom, Silviu Apahidean, Arsenie Horgoș, Viorel Berar, Fritz Laurer, Karl Fritz Laurer, Nicolae Atanasiu.