Zicala cu „Pică pară mălăiață în gura lui Nătăfleață” și-a cam pierdut din actualitate, și nu de azi sau ieri, ci deja de ani buni. Și asta pentru că nici Nătăfleață nu mai stă sub copac, și nici nu prea are ce să-i cadă. Încă un pic, și ultimele fructe ale toamnei vor ajunge pe cale de dispariție. Motive sunt mai multe: pomicultorii nu le mai cultivă și statul nu a elaborat o politică a perei prin care această cultură să fie promovată și să ajungă una profitabilă pe piețele de desfacere. Chiar și la nivel european, para este cultivată pe o suprafață de doar 8% din livezi.
Ce se întâmplă la noi? AGROMEDIA a discutat cu doi producători, care au mai păstrat în portofoliu această cultură.
Vin procesatorii, se uită și pleacă
Unul dintre ei, fermierul Ion Harghel din Alexăndreni, raionul Sângerei cultivă pere pe o suprafață de 4, 5 ha de mai bine de nouă ani. Soiul de bază este autohtonul Noiabrskaia, obținut în 1968 de cercetătoarea și selecționera Xenia Dușutina și ajuns destul de popular în Polonia, Olanda, Italia, Croația, Franța, Belgia, Austria, Bulgaria, Bosnia, Ucraina, Rusia. Pe lângă pere, Ion mai cultivă mere și prune.
„Recolta anuală este de cca 10-15 tone la hectar. Le vindem aici, dar nu prea avem cui. Nu au preț pe piață și cred că în acest an le vom depozita în frigider și vom ieși cu ele în vânzare peste vreo două luni. Fabricile de procesare vor marfa, dar la un preț de 2 lei/kg. La piață ele costă 5-6 lei. Procesatorii vin, se uită la ele și pleacă. Afacerea noastră e una de familie și nu dispunem de o linie de procesare. Au fost ani în care am exportat în Rusia, dar și acolo merg destul de greu, iar ca să ajungem cu ele în UE e nevoie de mai multe certificate decât fructe într-un copac. În plus, europenii le au pe ale lor”, ne-a spus Ion, care a menționat că, personal, mai cunoaște un singur pomicultor care le cultivă.
Pentru că sunt cele mai târzii fructe, recoltarea va începe luna viitoare. În livada lui Ion procesul are loc manual și este ajutat de zilieri, o brigadă din 10-15 oameni, la care le achită zilnic un salariu de 250 lei. Datorită faptului că grindina nu a căzut în zona unde sursa își are plantația, roada este una de calitate. Drept că și soiul este unul foarte rezistent la condițiile meteo instabile. Doar că nu vor horticultorii să le cultive.
În ultimii cinci ani nici un pomicultor n-a solicitat livadă de pere
Antreprenorul Constantin Furculiță din Racovăț, Soroca ne-a prezentat alte argumente. „Din suprafața totală de livadă, perele ocupă doar 3 ha. Este o cultură deosebit de complicată, cu un proces de creștere dificil, mai ales soiurile europene. Perele tradiționale, ca Ilinca sau Noiabrskaia se mai pot crește, dar consumatorul vrea ceva mai dulce, mai european. Vrea Conference, vrea altele și e foarte complicat să le cultivăm. Nu avem nici specialiști în domeniul respectiv care să le crească, nici nu se prea consumă în țară. Pentru a o crește e nevoie de investiții mari și atunci când o pui pe cântar la un preț de cel puțin 30 lei (pentru o pară bună), lumea nu-și permite să o cumpere”, a menționat sursa.
Agricultorui cultivă soiul italienesc Abate Fetel, aflat acum la perioada de maturitate. „Eu instalez livezi la cheie și în ultimii cinci ani niciun fermier nu mi-a solicitat livadă de pere. Întreprinderea pe care o gestionez va planta în următorii doi ani 10 ha de pere de același soi italienesc, vom vedea ce ne va reuși. Suntem dealerii oficiali ai unei mari pepiniere din Italia și avem material săditor”, a subliniat fermierul.
Potrivit lui, cultivă pere de 11 ani și recolta medie la ha este de cca 30 tone. Dl Furculiță a menționat că există și preț, și piață de desfacere, doar că nimeni nu se grăbește să stabilească parteneriate cu noi, dat fiind că traderii vor și calitate, și cantitate. „Nu există specialiști buni la capitolul respectiv. Agronom nu vrea să fie nimeni, și e nevoie să fii chiar doctor ca să poți vorbi cu copacul, să ai în cap tehnologii noi. În următoarea săptămână vom exporta un TIR în Italia, deținem certificatul GLOBAL G.A.P. Până acum piața tradițională a Moldovei a consumat toată para, mai cu chiu, cu vai, dar a mers. Procesatorii? E prea scumpă pentru ei. Noi acum o vindem cu 18-20 lei/kg, cum să o dăm la procesatori? Ei, pentru a produce 1 kg de suc, au nevoie de 3 kg de pere, la ce preț să îl comercializeze?”, a mai subliniat sursa.
Trebuie să avem 20-30 mii tone de pară în țară, ca să apară oferte
În același context, marii traderi europeni nu vor perfecta contracte pentru un camion sau două de pere. Fermierul a menționat că atunci când vom deveni producători serioși, vor apărea și oferte. „În patru-cinci ani poate vor apărea mai mulți producători. Trebuie să avem 20-30 mii tone de pară în țară și atunci vom face față. Dar nu avem nici 200 tone. Supermarketurile importă pere de unde vrei și le vând cu 40 lei/kg. Eu le-am oferit marfă la un preț de 20 lei și au preferat să rămână la fructele importate.
Pentru pară, statul oferă și subsidii, doar că aceasta este pusă la același nivel cu mărul. Dacă ar fi fost poziționată altfel și promovată, lumea ar crește. Dar noi politica perelor nu am elaborat-o, așa că nu se prea grăbește nimeni să revină la cultivarea lor”, a accentuat antreprenorul.