Un aspect esențial este faptul că eficiența fertilizanților depinde în mare măsură de umiditatea din zona rădăcinilor. Chiar dacă fertilizarea este corectă din punct de vedere al dozelor, efectul ei poate fi slab atunci când solul este prea uscat sau prea umed. La un nivel optim de umiditate, rădăcinile funcționează mai bine, absorbția elementelor nutritive este mai eficientă, iar procesele interne ale pomului se desfășoară mai normal. În astfel de condiții, pomul valorifică mai bine fertilizanții, menține mai ușor activitatea frunzelor, susține fotosinteza și acumulează mai eficient rezervele necesare pentru mugurii florali. Când solul este prea uscat, absorbția nutritivă scade puternic, iar când este prea umed, lipsa aerului din sol afectează activitatea rădăcinilor și, implicit, hrănirea pomului.
Din acest motiv, nutriția nu trebuie analizată separat de apă. Un regim bun de fertilizare dă rezultate reale doar atunci când este susținut de o umiditate adecvată în zona radiculară. În practică, tocmai această legătură dintre apă și nutriție influențează direct starea generală a pomului, intensitatea fotosintezei, formarea lemnului roditor și pregătirea mugurilor pentru anul următor.
Citește și: FACTORII CARE DETERMINĂ VIGOAREA ÎNFLORITULUI LA POMII FRUCTIFERI
În același timp, este foarte important ca nutriția să nu împingă pomul într-o creștere vegetativă exagerată. Atunci când pomul primește prea mult azot sau când fertilizarea stimulează excesiv creșterea, o parte prea mare din resurse este orientată spre formarea de lăstari viguroși și masă vegetativă, în detrimentul proceselor reproductive. Un pom prea vegetativ poate arăta puternic, dar în realitate poate forma mai puțini muguri florali sau muguri de calitate mai slabă. Cu alte cuvinte, vigoarea vegetativă excesivă nu înseamnă neapărat și un potențial mai bun de rodire.
Pe de altă parte, nici o nutriție insuficientă nu este favorabilă. Un pom slab hrănit are frunze mai puțin active, creștere redusă, capacitate mai mică de acumulare a rezervelor și, implicit, o bază biologică mai slabă pentru înflorirea din primăvara următoare. De aceea, obiectivul nu este nici stimularea maximă a creșterii, nici limitarea exagerată a vigorii, ci menținerea unui echilibru între dezvoltarea vegetativă și tendința de rodire.
În livezile bine conduse, acest echilibru se vede prin faptul că pomul crește suficient pentru a-și reînnoi lemnul roditor și a-și menține frunzișul activ, dar fără să consume excesiv resurse în vegetație inutilă. În astfel de condiții, o parte importantă din energie și din substanțele nutritive poate fi orientată și spre formarea mugurilor florali, nu doar spre creșterea lăstarilor.
Prin urmare, nutriția trebuie privită ca un instrument de reglare a echilibrului fiziologic al pomului. Atunci când este corect dozată și susținută de o umiditate optimă în zona rădăcinilor, ea contribuie la buna funcționare a frunzișului, la absorbția eficientă a elementelor nutritive, la acumularea rezervelor și la formarea unui înflorit mai uniform și mai valoros. Astfel, relația dintre apă, fertilizare și echilibrul dintre creștere și rodire este una dintre cheile unui potențial productiv stabil de la un an la altul.
Citește și: DE CE ÎNFLORESC POMII MAI PUTERNIC SAU MAI SLAB?
Frigul din perioada de repaus
Frigul acumulat în perioada de repaus are un rol foarte important în evoluția normală a mugurilor florali spre primăvară. După ce baza biologică a înfloritului se formează în anul precedent, mugurii trebuie să treacă printr-o perioadă suficientă de temperaturi joase pentru a ieși treptat din repaus și pentru a porni normal în vegetație. Atunci când acest proces se desfășoară în condiții bune, dezmugurirea și înflorirea tind să fie mai uniforme, iar florile au o dezvoltare mai bună. Când frigul acumulat este insuficient, pot apărea întârzieri, pornire neuniformă, înflorire eșalonată și flori mai slabe.
Este important de înțeles că necesarul de frig nu este identic pentru toate speciile și nici pentru toate soiurile. Unele culturi au nevoie de mai puține ore cu temperaturi joase, iar altele de mai multe. Din acest motiv, aceeași iarnă poate fi suficientă pentru o specie și insuficientă pentru alta. În plus, valorile trebuie privite ca orientative, deoarece ele pot varia în funcție de soi, portaltoi, zona de cultură și metoda folosită pentru calcul. În practică, acest lucru explică de ce uneori pomii pornesc diferit în vegetație, chiar dacă se află în aceeași livadă.
Atunci când necesarul de frig este satisfăcut, mugurii au șanse mai mari să pornească uniform, iar pomul intră mai echilibrat în faza de înflorire. În schimb, când iarna nu oferă suficiente temperaturi joase, pot apărea probleme care afectează direct valoarea biologică și productivă a înfloritului: dezmugurire neuniformă, întârzierea deschiderii florilor, perioadă de înflorire prea lungă, legare mai slabă și o productivitate mai puțin stabilă. De aceea, frigul din perioada de repaus trebuie privit ca un factor de bază, fără de care potențialul format în anul precedent nu se poate exprima normal în primăvară.
În context practic, acest factor are o importanță deosebită și pentru alegerea speciilor și a soiurilor potrivite pentru fiecare zonă. Nu este suficient ca un soi să aibă fructe valoroase sau productivitate bună pe hârtie; el trebuie să fie compatibil și cu condițiile termice ale iernii din regiunea respectivă. În anii cu ierni mai calde, acest aspect devine și mai important, deoarece diferențele dintre cerințele biologice ale pomului și condițiile reale din teren se pot vedea clar în modul de pornire în vegetație și în calitatea înfloritului.
În același timp, monitorizarea acestui parametru este necesară și pentru planificarea înființării livezilor în diferite zone climatice. Cunoașterea numărului de ore cu temperaturi joase acumulate într-o anumită regiune ajută la alegerea mai corectă a speciilor și soiurilor care se potrivesc condițiilor locale. Astfel, monitorizarea frigului din perioada de repaus nu este utilă doar pentru interpretarea comportamentului pomilor existenți, ci și pentru luarea unor decizii mai bune la înființarea plantațiilor noi, reducând riscul alegerii unor specii sau soiuri neadaptate climatic.
Mai jos este un tabel orientativ cu necesarul aproximativ de ore cu temperaturi joase pentru principalele culturi pomicole întâlnite în Republica Moldova. Valorile sunt exprimate ca ore acumulate la temperaturi sub 7,2°C și trebuie privite ca intervale aproximative.
Necesarul orientativ de ore cu temperaturi joase pentru principalele culturi pomicole din Republica Moldova
Materialul face parte dintr-o serie. Revenim cu articole dedicate factorilor care influențează înfloritul și intervențiilor din livadă.
Autor: Sergiu Smocinschi, specialist în digitalizarea agriculturii