Căderea timpurie a fructelor la prun este un fenomen care creează adesea confuzie printre pomicultori. La o primă vedere, prunele căzute prezintă semne evidente de deteriorare: învinețire, zbârcire și desprindere prematură de pe ramuri. Aceste simptome par să indice un atac entomologic, însă, în realitate, cauzele pot fi cu totul altele. De aceea, este esențial să înțelegem ce se ascunde, de fapt, în spatele acestor pierderi.
Viespea sâmburilor de prun
Eurytoma schreineri, cunoscută drept viespea prunului, este unul dintre dăunătorii care pot compromite serios recolta. În anii favorabili dezvoltării sale, acest dăunător poate provoca pierderi semnificative, în special la soiuri sensibile precum Stanley. Fructele afectate devin moi, capătă o nuanță violacee, se zbârcesc și cad înainte de coacere. Dacă se deschide un astfel de sâmbure, în interior se găsește larva caracteristică. Acesta este un indicator clar că dauna are origine entomologică, iar intervențiile trebuie adaptate corespunzător.
Căderea fiziologică: un proces natural, adesea ignorat
Există însă și cazuri în care fructele prezintă aceleași semne exterioare, dar fără nicio urmă de larvă în sâmbure. Mai mult, la o inspecție atentă, sâmburele pare dezvoltat normal, însă în interiorul lui sămânța este slab formată sau chiar inexistentă. Acesta nu este un atac al unui dăunător, ci rezultatul unui dezechilibru fiziologic intern al pomului.
Prunul, la fel ca alte specii pomicole, are capacitatea de a-și regla natural încărcătura de fructe. Dacă în perioada înfloritului sau imediat după fecundare apar probleme care împiedică formarea normală a embrionului, pomul va „decide” să renunțe la acel fruct. Acest mecanism este un răspuns natural, menit să protejeze planta de un consum inutil de resurse.
Ce poate duce la formarea incompletă a seminței
În majoritatea cazurilor, această formare defectuoasă a sămânței este rezultatul unor factori de mediu sau interni. Vremea rece, în special în timpul înfloritului sau în primele săptămâni după polenizare, poate afecta procesul de fecundare. Temperaturile la limita înghețului, vântul sau ploaia persistentă reduc viabilitatea polenului și împiedică dezvoltarea normală a embrionului.
De asemenea, prunii crescuți din sâmbure, fără selecție riguroasă de soi, pot prezenta autoincompatibilitate – o condiție genetică prin care florile nu pot fi fecundate de propriul polen. În lipsa unui polenizator compatibil, pomii vor înflori, dar fructele formate nu vor avea sămânță viabilă. În consecință, acestea vor cădea natural înainte de maturare.
Un alt factor important este starea generală a pomilor. Pomi îmbătrâniți, fără întreținere corespunzătoare, pot manifesta dezechilibre hormonale care afectează procesul de legare și maturare a fructelor. La fel, lipsa unor nutrienți-cheie, cum este borul, joacă un rol esențial în fertilitatea florilor și în formarea normală a semințelor.
Cum deosebim cele două situații
Diagnosticul corect începe întotdeauna cu o analiză a sâmburelui. În cazul unui atac al viespii, se poate observa cu ușurință larva albă în interior sau urmele de hrănire lăsate în sămânță. În schimb, în cazul unei căderi fiziologice, sâmburele pare intact la exterior, însă sămânța este fie subdezvoltată, fie complet lipsă. Pomul nu are nicio vină externă – el pur și simplu reacționează la ceea ce consideră a fi un fruct „neviabil”.
În fața unei căderi fiziologice recurente, intervențiile trebuie să vizeze prevenirea dezechilibrelor. Aplicarea borului în perioada de boboc alb contribuie la îmbunătățirea fertilității florilor. Folosirea biostimulatorilor în timpul înfloritului poate susține procesele hormonale ale pomului, mai ales în condiții de stres climatic. Pentru livezile în care fenomenul este frecvent, este recomandată înlocuirea pomilor crescuți din sâmbure cu soiuri altoite, certificate și adaptate zonei.
DE CE CAD PREMATUR PRUNELE? Cauze fiziologice vs. viespea sâmburilor