În condițiile unor temperaturi moderate, mulți muguri infectați supraviețuiesc iernii. Odată cu venirea primăverii, acești muguri revin la viață, generând noi lăstari și frunze, pe care apar primele semne vizibile ale infecției: o pâslă albicioasă, caracteristică făinării. Aceste organe vegetative devin sursa de infecții primare, declanșând noi cicluri de contaminare în livadă.
Perioade critice pentru apariția făinării
Patogenul Podosphaera leucotricha are capacitatea de a se dezvolta într-un interval larg de temperatură, între 10°C și 25°C, ceea ce îl face extrem de periculos în climatul temperat. În primăverile timpurii, când temperaturile sunt deja favorabile, primele simptome pot apărea odată cu deschiderea mugurilor.
Perioadele cele mai critice pentru apariția infecțiilor primare sunt:
- De la dezmugurit până la sfârșitul înfloritului – când lăstarii tineri și frunzele nou apărute sunt foarte sensibile.
- În etapa de creștere activă a lăstarilor – când ciuperca are condiții ideale de propagare.
- La începutul verii, dacă umiditatea aerului este ridicată și temperaturile se mențin moderate.
Este important de subliniat că, spre deosebire de alte boli fungice, făinarea nu are nevoie de ploi pentru a se răspândi — umiditatea atmosferică și roua de dimineață sunt suficiente pentru a favoriza infectarea.
Metode de intervenție și prevenție
Combaterea făinării la măr necesită o abordare integrată, bazată pe măsuri preventive, monitorizare atentă și tratamente fitosanitare bine programate.
Igiena culturală este esențială. Toamna, după căderea frunzelor, se recomandă tăierea și îndepărtarea lăstarilor infectați, pentru a reduce rezerva de inocul.
Monitorizarea atentă a pomilor primăvara, începând cu faza de dezmugurit, este crucială pentru a detecta din timp primele focare de infecție.
Tratamentele chimice sunt indispensabile în livezile comerciale. Se recomandă aplicarea fungicidelor sistemice sau de contact imediat după dezmugurit și în continuare, la intervale regulate, mai ales în perioadele critice. Substanțele active eficiente împotriva făinării includ miclobutanilul, difenoconazolul, sau sulfurile.
Rotirea fungicidelor este o altă măsură importantă, pentru a evita instalarea rezistenței patogenului la substanțele utilizate.
Stimularea rezistenței naturale a pomilor, prin fertilizări echilibrate și evitarea excesului de azot, ajută la menținerea unei vegetații mai compacte și mai rezistente.
În condiții severe, fermierii trebuie să adapteze schema de tratamente la realitatea din teren, crescând frecvența aplicărilor sau intervenind suplimentar în perioadele cu risc major.
O luptă eficientă împotriva făinării începe întotdeauna din timp — încă din primele zile de primăvară.