Aplicarea îngrășămintelor complexe de tip NPK (azot – N, fosfor – P și potasiu – K) reprezintă una dintre lucrările esențiale pentru asigurarea nutriției echilibrate a pomilor fructiferi. Momentul aplicării este foarte important, deoarece eficiența elementelor nutritive depinde de faza de vegetație a pomului, de umiditatea solului și de capacitatea sistemului radicular de a absorbi nutrienții.
Aplicarea îngrășămintelor NPK primăvara devreme
Prima fertilizare cu îngrășăminte complexe se face primăvara devreme, înainte de pornirea intensă în vegetație. Aceasta este considerată perioada principală de fertilizare, deoarece pomii ies din repausul vegetativ și au nevoie de resurse nutritive pentru formarea frunzelor, a lăstarilor și pentru inițierea proceselor fiziologice care duc la înflorire și fructificare.
În mod obișnuit, fertilizarea se realizează cu aproximativ 4–6 săptămâni înainte de înflorire sau în momentul apariției primelor semne de dezmugurit. Nutrienții aplicați în sol au nevoie de timp pentru a se dizolva și pentru a ajunge în zona activă a rădăcinilor, fiind transportați prin apa din sol.
În această etapă se utilizează frecvent îngrășăminte cu formulă echilibrată, precum NPK 15-15-15 sau 20-20-20, care asigură un aport uniform de azot, fosfor și potasiu. Azotul stimulează creșterea vegetativă și formarea masei foliare, fosforul susține dezvoltarea sistemului radicular și procesele energetice ale plantei, iar potasiul contribuie la reglarea metabolismului și la rezistența pomilor la stres.
Aplicarea îngrășămintelor se face de regulă în zona proiecției coroanei, acolo unde se află majoritatea rădăcinilor active. În plantațiile intensive, fertilizarea se poate realiza mecanizat, prin împrăștiere pe rând sau pe întreaga suprafață, urmată de o ușoară încorporare în sol.
Citește și: ADMINISTRAREA ÎNGRĂȘĂMINTELOR ÎN LIVEZI. Tipuri, metode și momentul oportun de aplicare
Fertilizarea după înflorire și formarea fructelor
O a doua aplicare de îngrășăminte poate fi realizată după înflorire, în perioada formării și creșterii fructelor, de regulă la sfârșitul primăverii sau începutul verii, în lunile mai–iunie. În această etapă necesarul de nutrienți este determinat în special de dezvoltarea fructelor și de menținerea unui echilibru între creșterea vegetativă și cea generativă.
În această fază sunt preferate formulele de îngrășăminte cu un conținut mai ridicat de potasiu, deoarece acest element joacă un rol important în transportul zaharurilor, în acumularea substanțelor de rezervă și în îmbunătățirea calității fructelor. Potasiul contribuie la creșterea dimensiunii fructelor, la intensificarea gustului și la îmbunătățirea fermității și capacității de păstrare.
De asemenea, fertilizarea echilibrată în această perioadă ajută la reducerea fenomenului de cădere fiziologică a fructelor și susține dezvoltarea uniformă a producției.
Factori importanți pentru fertilizare
Pentru a obține rezultate optime, fertilizarea pomilor fructiferi trebuie corelată cu mai mulți factori agronomici. În primul rând, este recomandată efectuarea analizelor de sol, care permit stabilirea corectă a dozelor de îngrășăminte în funcție de rezervele existente de nutrienți.
De asemenea, umiditatea solului este esențială pentru absorbția elementelor nutritive. În anii secetoși, eficiența fertilizării poate fi redusă dacă nutrienții nu sunt dizolvați și transportați în zona rădăcinilor. În plantațiile moderne, fertilizarea este adesea corelată cu sistemele de irigare, prin fertigare, ceea ce permite aplicarea fracționată a nutrienților pe parcursul sezonului.
În cazul livezilor intensive și superintensive, managementul nutrițional include atât fertilizarea la sol, cât și fertilizări foliare, care completează rapid eventualele carențe de elemente nutritive.
FERTILIZAREA POMILOR FRUCTIFERI PRIMĂVARA: Rolul îngrășămintelor NPK