FERTILIZAREA SOLULUI ÎNAINTE DE ÎNFIINȚAREA UNEI LIVEZI

Una din măsurile de bază pentru ridicarea nivelului de fertilitate a solului pe care vrem să plantăm o livadă este aplicarea îngrășămintelor. În cadrul acestui articol încercăm să prezentăm câteva aspecte legate de aplicarea îngrășămintelor înainte de plantarea pomilor.
 
Pentru stabilirea dozelor de îngrășăminte, ne vom orienta după rezultatele analizelor de sol care trebuie efectuate înainte de plantarea pomilor. În funcție de starea de aprovizionare a solului cu elemente nutritive se vor stabili şi dozele de îngrăşăminte. Se recomandă, în general, ca acolo unde pregătirea terenului în vederea plantării se realizează prin desfundare, îngrăşămintele organice şi cele minerale cu fosfor şi potasiu să se aplice la suprafaţa solului şi să se încorporeze o dată cu desfundarea.
 
Administrăm fertilizanții între rânduri, pe rânduri sau în groapa de plantare?

Se recomandă ca împrăştierea îngrășămintelor să se realizeze pe întreaga suprafață. Îngrășămintele astfel distribuite şi încorporate sunt considerate de a asigura o ”fertilizare de stocare”, respectiv sunt plasate la adâncime mai mare la care nu ar mai putea să fie încorporate ulterior deoarece s-ar deranja rădăcinile pomilor.
 
În ceea ce privește aplicarea îngrășămintelor pe întreaga suprafaţă, o serie de experiențe efectuate cu soiul de prun Agen 707, plantat la 5 m între rânduri pe un sol brun podzolit, au arătat că prin aplicarea în groapa de plantare a 20 kg gunoi, faţă de varianta unde gunoiul în doze de 40-80 t/ha a fost distribuit pe întreaga suprafaţă, s-a înregistrat un spor în creşterea în grosime a trunchiului de 104% deşi cantităţile de gunoi de grajd folosite au fost de 4-8 ori mai mici.
 
Asemănător, unele experienţe efectuate la soiul de măr Golden spur, plantat la 3,6 m între rânduri aplicarea imediat după plantarea pomilor a dozei de N90P90K90 distribuite de-a lungul rândului de pomi pe o bandă cu o lăţime de 1,20 m, faţă de aplicarea aceleiaşi cantităţi de îngrăşăminte dar distribuită pe întreaga suprafaţă, s-a înregistrat în primii 2 ani de experimentare o producţie mai mare de fructe. Însă, în medie pe ultimii doi ani de experimentare (anii 8 şi 9 de la plantare) producţiile au fost semnificativ mai mari prin aplicarea îngrăşămintelor pe întreaga suprafaţă.
 
Datele prezentate mai sus arată că nu s-a justificat aplicarea îngrăşămintelor la plantarea pomilor pe întreaga suprafaţă faţă de aplicarea localizată a acestora atât la prun cât şi la măr (la măr distanţele dintre rânduri au fost mai mici). Aceasta s-ar putea explica prin aceea că până când rădăcinile pomilor ajung să exploreze întregul spaţiu dintre rândurile de pomi, atât prin descompunerea gunoiului de grajd cât şi prin imobilizarea fosforului şi potasiului din îngrăşămintele minerale aplicate, efectele pozitive ale acestora asupra creşterii şi fructificării pomilor s-au micşorat.
 
Adâncimea de aplicare a îngrășămintelor

În ceea ce privește adâncimea de aplicare a îngrăşămintelor înainte de plantare, rezultatele obținute la măr pe un sol brun luvic au arătat că prin încorporarea dozei de 60 t gunoi la ha prin desfundare, faţă de încorporarea aceleaşi doze printr-o arătură efectuată după desfundare la adâncimea de 16-18 cm, nu s-au înregistrat diferenţe semnificative ale creşterii în grosime a trunchiului pomilor.
 
Aceasta, deoarece pe astfel de soluri, la baza stratului desfundat se acumulează apă care nu mai pătrunde rapid mai profund. În felul acesta, se înrăutăţesc condiţiile de aeraţie, iar rădăcinile nu reuşesc să exploateze gradul de afânare îmbunătăţit realizat prin desfundare. Aplicarea adâncă a îngrăşămintelor se recomandă pe solurile cu un drenaj intern bun, bine aerate care permit pătrunderea rădăcinilor pe întreaga adâncime a solului mobilizată prin lucrările profunde.
 
Bibliografie: Sumedrea, Dorin. ÎNFIINŢAREA ŞI ÎNTREŢINEREA PLANTAŢIILOR DE PRUN, CIREŞ, VIŞIN, COACĂZ NEGRU ŞI CĂPŞUN.