Simptome și recunoaștere în teren
Boala se manifestă mai întâi pe partea superioară a frunzelor, sub forma unor pete mici, purpurii, cu margini difuze, care la început par inofensive. În timp însă, aceste puncte se extind, se unesc și ajung să acopere suprafețe mari ale limbului foliar. Frunza capătă o nuanță galbenă presărată cu pete roșiatice, semn că procesul de fotosinteză este deja afectat.Pe fața inferioară, petele apar mai bine delimitate, cu o culoare mai deschisă, iar în dreptul lor se formează mici pustule – fructificațiile ciupercii. Pe măsură ce infecția avansează, frunza își pierde elasticitatea, se usucă și cade înainte de vreme, uneori chiar în mijlocul verii. Spre deosebire de alte boli, cum este ciuruirea frunzelor, frunza atacată de antracnoză nu prezintă perforații.
Impactul bolii asupra plantației și pepinierelor
Defolierea prematură, apărută adesea în iulie sau august, slăbește dramatic pomii. Lipsiți de frunze funcționale, aceștia nu mai pot acumula suficiente substanțe de rezervă pentru iarnă, ceea ce le reduce vigoarea și capacitatea de a rezista la ger. În anii următori, efectul se traduce prin porniri lente în vegetație și printr-o fructificare mai slabă.În pepiniere, efectele sunt și mai vizibile. Puieții își încetinesc creșterea, ramurile altoi pierd din calitate, iar materialul săditor devine necorespunzător pentru altoire. În cazul pomilor maturi, pedunculii fructelor se pot usca, oprind dezvoltarea normală a acestora.
Biologia și răspândirea agentului patogen
Blumeriella jaapii iernează pe frunzele infectate căzute la sol și pe ramurile pomilor. Primăvara, odată cu apariția frunzelor mature, ciuperca își reia ciclul de viață, eliberând spori care pătrund rapid în țesutul sănătos. Condițiile optime pentru dezvoltare sunt reprezentate de temperaturi moderate, cuprinse între 15 și 20°C, și de o umiditate ridicată.În anii ploioși, când frunza rămâne umedă perioade îndelungate, infecțiile se instalează cu ușurință. Sporii germinează rapid, iar atacul se poate răspândi de la frunzele bazale către cele superioare într-un timp scurt, dacă vremea se menține favorabilă.
Prevenire și măsuri agrotehnice
Prevenția începe cu igiena culturală. Îndepărtarea frunzelor căzute și distrugerea acestora limitează rezerva de infecție din anii următori. Totodată, o livadă cu densitate optimă și coroane bine aerisite va fi mai puțin predispusă la menținerea unei umidități ridicate pe frunze. Taierile corecte, executate la timp, nu doar că îmbunătățesc pătrunderea luminii, dar favorizează și uscarea rapidă a foliajului după ploi.Un teren bine drenat reduce riscul apariției bolii, iar expunerea bună la soare ajută frunza să rămână sănătoasă mai mult timp. Toate aceste măsuri creează un mediu mai puțin prielnic ciupercii, diminuând presiunea infecției.
Combaterea chimică – momente cheie
Aplicarea fungicidelor trebuie să fie parte integrantă din strategia de protecție. Tratamentele cu produse pe bază de cupru, efectuate în perioada de repaus vegetativ, toamna târziu sau primăvara devreme, reduc semnificativ cantitatea de spori rămași viabili.Pe durata sezonului de vegetație, este esențială protejarea frunzelor în momentele de maximă vulnerabilitate. Stropirea imediat după căderea petalelor, urmată de una la câteva săptămâni distanță, poate limita primele infecții. Un tratament suplimentar după recoltare prelungește protecția și păstrează frunza funcțională cât mai mult timp, asigurând acumularea de rezerve pentru iarnă.
Alternarea substanțelor active este importantă pentru a preveni apariția rezistenței fungice, iar respectarea dozelor și a intervalelor recomandate garantează eficiența tratamentului și siguranța culturii.
Bibliografie: Ghid pentru recunoaşterea și combaterea bolilor și dăunătoriilor la speciile sâmburoase