FERTILIZAREA SOLULUI PENTRU LEGUME. Cum recunoaștem carențele

Cantitatea de îngrășământ, precum și componența variată de elemente chimice nutritive, în special cantitatea de azot (N), fosfor (P) și potasiu (K), elemente cunoscute și cu denumirea de complex NPK, sunt factorii care determină cantitatea, dar mai ales calitatea, recoltei de legume din grădină.
 
În situația legumelor cultivate în regim intensiv, substanțele din sol trebuie înlocuite la o anumită perioadă. Însă, daca o substanță nutritivă este adăugată în exces, sunt captate și alte elemente. Acestea se leagă de particulele de pământ și nu pot fi absorbite de către plante.
 
Pentru a asigura fertilizarea solului pentru legume într-un mod optim cel mai recomandat mod este folosirea compostului.
 
Citește și: CUM FACEM COMPOST ACASĂ? Compostarea la rece vs compostarea fierbinte (metoda de 18 zile)

Importanța compostului pentru legume

Compostul este un îngrășământ de origine naturală obținut prin descompunerea controlată a materiei organice în mod natural. Fiind obținut din organisme naturale ale unor plante și animale. Acesta asigură elementele chimice nutritive pentru plante, cum ar fi: azot, potasiu, fosfor, zinc, magneziu, fier, carbon etc.
 
Compostul nu doar că asigura toate substanțele nutritive pentru creșterea în bune condiții a plantelor din gradină, acesta asigură și cantitățile necesare de substanțe într-un mod echilibrat.
 
Un alt îngrășământ natural foarte bun pentru fertilizarea solului pentru legume este făina de oase. Făina de oase asigură în special azotul și fosforul necesar solului. În acest mod se poate echilibra excesul de potasiu și lipsa azotului.
 
Dacă potasiul este absent din sol este recomandat folosirea unui îngrășământ special.
 
Citește și: FERTILIZAREA CU FOSFOR ȘI POTASIU. Reguli de respectat

Cum observăm carențele de minerale din sol?

N Lipsă:

• frunze mici;
• frunze de culoare galben-verzui;
• stagnarea creșterii plantelor;
• florile și fructele se formează prematur.

N Exces:

• frunzele sunt de culoare verde-închis, uneori chiar albăstrui;
• frunzele și lăstarii sunt moi la atingere;
• nu se formează flori;
• rezistența scăzută la boli.

 
P Lipsă:

• frunzele și tulpinile bătrâne devin de culoare roșu;
• plantele nu înfloresc;
• rădăcinile sunt slabe;
• fructele nu se păstrează.

P Exces:

• fierul și cuprul nu mai pot fi absorbiți;
• frunzele sunt galbene, iar nervurii acestora verzi.

 
K Lipsă:

• frunzele au margini uscate;
• prezența unor pete maro pe frunze;
• tulpinile sunt moi;
• stabilitate mică.

K Exces:

• captarea magneziului și calciului în sol duce la simptome de lipsă, cum ar fi decolorările frunzelor sau putrezirea florilor.

 
Dacă nu recunoașteți lipsa sau excesul substanțelor nutritive prin simptomele plantelor sau pur și simplu aveți îndoieli, luați o probă de sol și controlați-o. Este recomandat ca la 2-3 ani solul să fie verificat prin analiza de laborator.
 
Sursa: rombadconstruct