Un exemplu este livada companiei „Prod Car” din raionul Telenești, administrată de pomicultorul Nicolae Pascal. În acest an, fermierul investește în instalarea plaselor anti-insecte pe o suprafață de 12 hectare de cireș, o tehnologie care permite reducerea tratamentelor chimice și protejarea culturii de dăunători.
Potrivit lui Nicolae Pascal, aceste investiții sunt necesare pentru ca pomicultorii din Republica Moldova să se poată adapta standardelor europene și să rămână competitivi pe piața externă.
În acest an instalez aproximativ 12 hectare de plasă anti-insecte. Este o investiție importantă, dar devine necesară dacă vrem să producem cireșe care să corespundă cerințelor pieței europene. În același sistem instalăm și plasă anti-soare, care creează umbrire și ajută la protecția fructelor în perioadele cu temperaturi foarte ridicate. Practic, încercăm să creăm un microclimat mai favorabil pentru dezvoltarea fructelor și să reducem riscurile provocate de condițiile climatice extreme, explică pomicultorul.
Investiția este una considerabilă, însă fermierul spune că aceasta poate fi justificată prin producții stabile și prin accesul la piețe unde fructele de calitate sunt mai bine plătite.
Pentru cele 12 hectare investiția ajunge la aproximativ 60 de mii de euro, dacă includem plasa anti-insecte, sistemul de umbrire și toate elementele necesare instalării. Este o sumă mare, dar trebuie să ne gândim la rezultatul final. Dacă obținem în jur de 12–13 tone de cireșe la hectar și reușim să vindem producția pe piața europeană, unde prețurile pot ajunge la 2–5 euro pe kilogram, atunci investiția poate fi justificată. Obiectivul este să producem fructe de calitate, cu reziduuri minime sau chiar fără reziduuri, care să poată fi vândute la un preț bun, spune Nicolae Pascal.
Pomicultorul subliniază că la cultura de cireș combaterea dăunătorilor este mult mai dificilă comparativ cu alte specii pomicole, iar utilizarea insecticidelor nu oferă întotdeauna rezultate sigure atunci când trebuie respectate termenele până la recoltare.
Cireșul este o cultură foarte sensibilă. De la aplicarea unui insecticid până la recoltare pot trece doar 7–8 zile, iar în acest interval este foarte greu să eliminăm complet riscul reziduurilor. De aceea plasa anti-insecte rămâne cea mai sigură metodă pentru protecția livezii. Practic, creezi o barieră fizică împotriva dăunătorilor și reduci mult dependența de tratamente chimice, explică fermierul.
Pe lângă investițiile în protecția livezilor, în fermă se pune accent și pe mecanizarea lucrărilor, inclusiv pentru a face față deficitului de forță de muncă din sector.
Noi încercăm să eficientizăm cât mai mult lucrările din livadă. De exemplu, folosim platforme de recoltare, precum sistemul Drapomarșan, care permite muncitorilor să culeagă fructele mult mai rapid. În acest fel crește productivitatea zilierilor și reușim să reducem costurile. Dacă un muncitor nu ajunge la minimum 200 de kilograme de fructe recoltate pe zi, devine foarte dificil să menținem costurile de producție sub control, spune Nicolae Pascal.
De asemenea, în livadă sunt utilizate echipamente pentru mecanizarea tăierilor, o altă lucrare unde lipsa lucrătorilor specializați se resimte tot mai puternic.
Avem mașini speciale pentru tăierea lăstarilor, cu bare verticale și cuțite care scurtează creșterile anuale. După intervenția mecanizată, muncitorii intervin manual doar pentru corectarea formei pomului și pentru a lăsa 3–4 cepi de rod. În acest fel lucrările se fac mult mai rapid. Practic, în aproximativ 10 secunde se poate interveni la un pom, explică pomicultorul.
Lipsa specialiștilor rămâne însă o provocare pentru sector.
În prezent avem aproximativ 10 persoane care fac tăierile profesionist, dar vârsta medie a acestor oameni este de aproape 60 de ani. În perspectivă va fi foarte dificil să găsim lucrători calificați pentru aceste lucrări. De aceea suntem nevoiți să mecanizăm cât mai mult procesele din livadă, afirmă administratorul companiei „Prod Car”.
Prin aceste investiții, pomicultorul din Telenești spune că încearcă să pregătească livada pentru cerințele tot mai stricte ale pieței europene, unde calitatea fructelor și nivelul scăzut de reziduuri devin criterii esențiale pentru comercializare.