Kirghiza este un soi autofertil, însă pentru o polenizare optimă și o producție mai sigură, este recomandată prezența în livadă a unui alt soi de păr cu perioadă similară de înflorire (martie–aprilie). Pomul are vigoare mijlocie, cu o coroană piramidală bine aerisită, ceea ce facilitează lucrările de întreținere și combaterea bolilor.
Un pom matur poate atinge o producție medie de 30–50 kg de fructe anual, în condiții corespunzătoare de îngrijire.
Fructul
Perele sunt mari, cu o greutate medie de 220–250 g, uneori chiar și până la 300 g. Coaja este fermă, de culoare galben-verzuie la început, devenind galben-aurie cu o nuanță roșu-violet pe o mare parte a suprafeței la maturitatea deplină. Pulpa are textură granulată, este galben-crem, foarte suculentă și cu un gust dulce, specific, deosebit de apreciat.
Fructele se recoltează spre sfârșitul lunii octombrie și pot fi consumate imediat sau păstrate în condiții obișnuite până în martie-aprilie, fără pierderi semnificative de calitate. Este un soi ideal pentru consum proaspăt, dar și pentru păstrare sau procesare.
Rezistență
Soiul Kirghiza este recunoscut pentru rezistența foarte ridicată la boli și dăunători, inclusiv la Erwinia amylovora (foc bacterian) și la Psylla, o problemă frecventă în livezile de păr. De asemenea, este tolerant la ger, fiind o opțiune viabilă pentru zonele cu ierni aspre.
Instrucțiuni de plantare
Pentru plantarea corectă a unui păr din soiul Kirghiza, este esențială respectarea unor pași bine definiți, care să asigure prinderea optimă a pomului și dezvoltarea sa armonioasă.
Soiul se adaptează ușor pe majoritatea tipurilor de sol, însă cel mai bine se dezvoltă în soluri fertile, bine drenate. Distanța de plantare trebuie aleasă cu grijă: în mod ideal, între pomi se lasă un spațiu de 4x4 metri sau, în cazul unor livezi mai compacte, 4x3 metri. În solurile cu fertilitate ridicată, aceste distanțe pot fi mărite pentru a permite dezvoltarea completă a coroanei, întrucât pomii cresc mai viguros.
Groapa în care va fi plantat puietul trebuie să aibă dimensiuni potrivite – de regulă, în jur de 60x60 cm – suficient de adâncă și lată pentru a acomoda întreaga rădăcină fără dificultăți. Înainte de plantare, se recomandă fasonarea rădăcinilor: rădăcinile groase se reîmprospătează printr-o tăietură curată, iar cele subțiri se scurtează la 1–2 cm. Orice porțiune uscată se îndepărtează complet pentru a stimula apariția unor rădăcini noi și sănătoase.
În continuare, rădăcinile trebuie mocirlite – adică scufundate într-un amestec de apă, pământ și, eventual, bălegar bine fermentat – procedeu ce ajută la hidratarea și regenerarea lor. Plantarea se face imediat după această etapă, pentru a preveni uscarea sistemului radicular.
Pomul se așază cu grijă în groapă, astfel încât rădăcinile să fie răsfirate în toate direcțiile. Este important ca punctul de altoire să rămână deasupra nivelului solului. Pe măsură ce groapa se umple cu pământ mărunțit, se recomandă scuturarea ușoară a pomului pentru ca solul să se așeze bine printre rădăcini. Se tasează treptat, iar după umplerea completă a gropii, se udă din abundență. La final, se formează un musuroi larg în jurul trunchiului, care va proteja rădăcinile împotriva înghețului.
Un alt aspect important este formarea coroanei. Dacă aceasta nu a fost realizată toamna, pomul trebuie tăiat primăvara, la o înălțime de 60–80 cm față de punctul de altoire. Această tăiere ajută la evitarea unei creșteri excesive și direcționează energia pomului către dezvoltarea ramurilor de schelet.
Respectarea acestor pași contribuie la o prindere eficientă, o dezvoltare sănătoasă a pomului și, în timp, la o livadă productivă și bine întreținută. Soiul Kirghiza, cu toate avantajele sale, merită o atenție deosebită încă din momentul plantării.
Părul Kirghiza este un soi de iarnă cu multiple avantaje: producție bună, fructe mari și gustoase, păstrare îndelungată fără condiții speciale, rezistență deosebită la boli și dăunători. Datorită acestor calități, este considerat unul dintre cele mai valoroase soiuri de păr pentru livezile moderne.