Simptome şi organele atacate ale plantei: de la răsad, plante în dezvoltare până la fructe.
În stadiul de răsad, pe frunzele tinere apar pete galben-verzui / brune, cu centrul necrozat și cu un exsudat cu aspect de lacrimă, iar pe hipocotil, ocazional, apar striuri brune. Pe frunze apar pete de 1–2 mm în diametru, circulare sau de formă neregulată, verzui-gălbui, cenuşii, brune, brune cu aspect hidrozat, cu margini distincte; răspândite de-a lungul nervurilor laterale și pe marginea frunzelor; uneori petele confluează; în condiţii de umezeală apare un exsudat, iar suprafaţa leziunii și arealele înconjurătoare apar lucioase. Ulterior, petele devin brun-negricioase, pergamentoase. Pe suprafaţa fructelor apar vezicule de 2–4 mm, uşor proeminente, hidrozate, de culoare verde sau brună, care se măresc, ajung la 4–10 mm şi conţin un bogat exsudat bacterian. Ulterior, acestea crapă şi se formează cratere adâncite (alb-maronii, de 2-10 mm) ale epidermei, prin care pătrund alte microorganisme, care determină putrezirea pulpei fructului. La fructele coapte nu se produce infecţie secundară.
Plante-gazdă: tomate, ardei, cartof și plantele solanacee spontane în cultura din câmp deschis.
Condiţiile afectării plantelor în contextul schimbărilor climatice: infecţiile la temperaturi de 25-30 0 C și umiditate de 90%. Atac pe timp de ploi cu temperaturi ridicate în sezonul de creștere.
Modul de răspândire: prin sămânţă – principala răspândire; echipamentele contaminate; picături de apă; resturi vegetale infectate.
Măsuri de prevenire-combatere: Utilizarea de sămânţă sănătoasă (recoltată din plante sănătoase, libere de boli) şi certificată. Rotaţia culturilor, cu revenirea culturilor solanacee peste cel puţin 3 ani pe aceeaşi solă. Distrugerea prin ardere a resturilor de plante și buruieni rămase pe câmp după recoltare. Curăţarea și dezinfecţia echipamentelor, a instrumentelor de lucru și efectuarea cu grijă a tuturor lucrărilor, astfel încât leziunile să fie minime. Tratamente chimice cu fungicide care au substanţele active de hidroxid de cupru şi oxiclorură de cupru.
Pătarea pustulară a fructelor de tomate (Pseudomonas syringae pv. tomato)
Simptome şi organele atacate ale plantei: frunze, fructe verzi, peţiol și tulpină.
Pe frunze apar pete brun-gălbui hidrozate, apoi brun-negricioase, circulare, de 1–3 mm în diametru. Ulterior petele devin pergamentoase, înconjurate de un chenar verde-gălbui, apoi brun-negre, ușor înălţate la centru. În cazul unei densităţi mari, petele confluează, formând benzi de ţesuturi necrotice, înconjurate de ţesut clorozat. Frecvent apar găuri în centrul leziunilor de pe frunzele tinere, iar frunzele mai bătrâne capătă un aspect zdrenţuit. Pe fructe se formează pete negre-cărbunoase, punctiforme, proeminente, lucioase, ce pot depăşi în diametru 1 mm. Leziunile de pe fructe pot conflua, formând areale crustoase, care pot acoperi un sfert sau chiar mai mult din suprafaţa fructului. Bacterioza atacă numai fructele verzi, niciodată pe cele coapte (datorită pH-ului fructului, care este aproape neutru la fructul tânar și acid la fructele coapte).
Plante-gazdă: tomate şi ardei.
Condiţiile afectării plantelor în contextul schimbărilor climatice. Substanţele nutritive administrate plantelor inhibă dezvoltarea bolii, precum şi dezinfectarea periodică a mâinilor muncitorilor.
Modul de răspândire: seminţele infectate din interior și exterior; frunzele bolnave și îngropate în sol; pe vânt cu ploi, prin conductele pentru apa de irigare de la plantele afectate de boală. Parţial se răspândeşte, pe parcursul lucrărilor din perioada de vegetaţie, prin uneltele folosite.
Măsuri de prevenire-combatere: similare cu cele indicate pentru Xanthomonas vesicatoria.
Virusul mozaicului tutunului (TMV virus) Simptome şi organele atacate ale plantei.
Boala este produsă de virusul mozaicului tutunului şi se manifestă prin apariţia pe frunze a unor pete decolorate dispuse în mozaic. Ca rezultat, frunzele se reţin în creştere, rămân mici, au un aspect uşor încreţit, iar culoarea este verde-mată cu pete gălbui. Fructele plantelor atacate sunt cu pete, arcuri, formaţiuni inelare sau semi inelare de culoare roşietică sau gălbuie, cu epiderma necrozată, număr redus de fructe şi depreciate calitativ.
Plante-gazdă: tomate, ardei, cartof, ţelină, mazăre, fasole, soia, tutunul etc.
Condiţiile afectării plantelor în contextul schimbărilor climatice. Primul semn – nuanţe de bronz (galben-maroniu) în culoarea frunzelor tinere pe vârfurile plantelor sau pe lăstari laterali. Pe viitor, plantele vor fi mai frecvent predispuse afecţiunii, deoarece infecţia virotică se menţine timp de 50 de ani în frunzele uscate. Modul de răspândire. Prin tripsul californian (Frankliniella occidentalis) şi seminţe infectate. Măsuri de prevenire-combatere: plantele din cultură atacate se distrug imediat, se înlătură şi se ard. Obligatoriu respectarea rotaţiei şi alternarea culturilor cu revenirea culturilor, solanacee pe aceeaşi solă peste cel puţin 3 ani. Evitarea pătrunderii tripşilor din exterior în spaţiile protejate prin utilizarea plaselor care reţin insectele. Măsurile de prevenire sunt similare celor aplicate la Verticillium dahliae.
Modul de răspândire. Prin tripsul californian (Frankliniella occidentalis) şi seminţe infectate.
Măsuri de prevenire-combatere: plantele din cultură atacate se distrug imediat, se înlătură şi se ard. Obligatoriu respectarea rotaţiei şi alternarea culturilor cu revenirea culturilor, solanacee pe aceeaşi solă peste cel puţin 3 ani. Evitarea pătrunderii tripşilor din exterior în spaţiile protejate prin utilizarea plaselor care reţin insectele. Măsurile de prevenire sunt similare celor aplicate la Verticillium dahliae.
Boala petelor de bronz (Tomato spotted wilt virus - TSWV)
Simptome şi organele atacate ale plantei. Pe frunze se poate observa un mozaic de diferite intensităţi, mici pete clorotice, maronii şi uşor evidenţiate inelele concentrice maronii. Petele cu nuanţe diferite de maro tind să se concentreze şi să conflueze la baza frunzuliţelor. Zonele afectate devin clorotice şi maronii cu timpul, petele conflueaza, devin necrotice şi frunzuliţele se ofilesc. Denumirea bolii este dată de manifestarea caracteristică pe fructele coapte ale tomatelor, unor cercuri concentrice de culoarea bronzului strălucitor: virusul petelor de bronz la tomate.
Plante-gazdă: infectează peste 900 de specii de plante (legume, plante ornamentale şi buruieni).
Condiţiile afectării plantelor în contextul schimbărilor climatice. Creşterea sumei temperaturilor diurne anuale va genera mai multe generaţii de tripşi. Astfel tripsul care a ajuns adult şi care a contactat virusul în stadiul de larvă de vârsta I va fi purtător şi va putea transmite toata viaţa sa infecţie de virus. Când infecţia se va produce înainte de apariţia primului etaj de frunze, plantele respective nu vor mai produce fructe. Daca însă infecţia este transmisă şi apare după formarea fructelor, acestea se pot deforma, rămân de obicei mici, pot apărea pete de bronz, crăpăturile devin necrotice şi uscate, iar ulterior uneori pot apărea cercuri concentrice. Infecţia virală produsă de boala petelor de bronz se va intensifica pe viitor prin vectori: generaţiile repetate de tripsi, ciuperci parazite, nematozi radiculari, propagarea vegetativă și altoire.
Modul de răspândire: exclusiv prin intermediul diferitor specii de tripşi, transmiși numai de adulţi.
Măsuri de prevenire-combatere: similare celor aplicate la TMV virus.
Bibliografie: PROTECŢIA INTEGRATĂ A CULTURILOR SOLANACEE ȘI REZILIENŢA LA SCHIMBĂRILE CLIMATICE. Ghid practic pentru producătorii agricoli. Autori: Asea TIMUŞ, doctor în știinţe agricole. Antolie FALA, doctor în știinţe biologice