Arborele are o creștere moderată și formează o coroană răsfirată, asemănătoare prunului. Lăstarii anuali pot înregistra creșteri de aproximativ 50–70 cm, iar frunzele și aspectul general al plantei amintesc în mare parte de această specie. Cultura intră relativ rapid pe rod, primele producții fiind obținute, de regulă, la 3–4 ani de la plantare.
Fructele sunt mari, cu diametrul de aproximativ 6–7 cm, iar forma și textura combină caracteristicile speciilor parentale. Pulpa este suculentă, cu aromă mixtă, în care se regăsesc note de prun și cais, gustul modificându-se în funcție de gradul de maturare. La maturitate deplină predomină aroma de cais, în timp ce fructele recoltate mai devreme păstrează accente specifice prunului. Sâmburele se desprinde ușor de pulpă, caracter apreciat pentru consum și procesare.
Citește și: SOIURILE DE PRUN MILENIUM ȘI JOJO. Rezistență la viruși și calibru mare
Perioada de coacere este, în general, la sfârșitul lunii august – începutul lunii septembrie. Fructele se fixează bine pe peduncul și prezintă o tendință redusă de scuturare, ceea ce permite o recoltare eșalonată.
Din punct de vedere agronomic, sharafuga se remarcă printr-o rezistență relativ bună la temperaturi scăzute, mai ridicată decât cea a piersicului, ceea ce permite cultivarea și în zone cu ierni mai reci. Arborele preferă terenuri bine drenate, expuse la soare, fără stagnări de apă sau acumulări de aer rece.
Plantarea se realizează pe soluri fertile și permeabile, iar înainte de înființarea plantației se recomandă incorporarea materiei organice și a îngrășămintelor fosfo-potasice. Cultura nu tolerează solurile acide, fiind necesară corectarea reacției solului acolo unde este cazul.
Îngrijirea este similară speciilor din grupa sâmburoaselor. Sunt importante irigarea în perioadele secetoase, afânarea solului și fertilizarea periodică. Tăierile de formare și fructificare se efectuează primăvara, prin scurtarea lăstarilor anuali pentru menținerea echilibrului dintre creștere și rodire.
Hibridul prezintă o toleranță bună la majoritatea bolilor, însă poate manifesta sensibilitate la deformarea frunzelor, caracter moștenit de la piersic, motiv pentru care sunt recomandate tratamente preventive specifice.
Fructele pot fi consumate în stare proaspătă sau utilizate pentru procesare — compoturi, gemuri și alte produse derivate — datorită conținutului ridicat de zaharuri și pulpei dense.
Sharafuga rămâne, deocamdată, o specie cultivată mai ales experimental sau în grădini familiale, însă interesul pentru astfel de hibrizi crește pe fondul căutării unor soiuri productive, cu adaptabilitate climatică mai bună și diversitate gustativă.