Soiuri de gutui
Gutuile aurii: un soi cu fructe de dimensiuni mari (cu o greutate de aproximativ 500 de grame), rotunjit piriforme și o pulpă galbenă, dulce și foarte suculentă, cu sclereide fine;
Gutuile Bereczki: un soi de origine maghiară, cu fructe mari, piriforme, care prezintă proeminențe pe toată suprafața și care au o pulpă tare, suculentă;
Gutuile Adonia: un soi precoce, care înflorește încă din al doilea an de la plantare, cu fructe de dimensiune medie, fără pubescență, de culoare galben pai lucios, cu o pulpă crocantă și fără sclereide;
Gutui Champion: un soi de origine americană, prezent în special în Moldova și Dobrogea. Intră pe rod mai târziu decât alte soiuri (la 5-6 ani de la plantare), produce fructe mari, cu pulpă tare, ușor astringentă și sclereide fine;
Gutui de Constantinopol: un soi de origine turcă, rezistent la secetă, recunoscut pentru fructele mari, de peste 400 de grame, cu cinci coaste largi (denivelări prezente la suprafața fructului);
Gutui de Huși: un soi rustic din zona Moldovei, cu o rezistență bună la ger și secetă, dar sensibil la boli. Fructele sunt de mărime medie (aproximativ 200-300 de grame), au coaste largi și o pulpă fără sclereide;
Gutui moldovenești: un soi din zona de deal a Moldovei, cu fructe de dimensiune medie, culoare galben-portocalie și pubescență cenușie. Gutuile moldovenești au pulpa galbenă, ușor crocantă, potrivit de suculentă;
Gutuile aromate: o selecție derivată din soiul Bereczki, cu fructe piriforme, de dimensiune medie și o pubescență fină.
Perioada de consum pentru gutui se întinde, pentru aproape toate soiurile prezentate mai sus, din octombrie până în decembrie. Cele mai rezistente sunt gutuile aromate și Adonia, care se pot păstra mai mult.
Cerințele gutuiului față de climă și sol
Deși are o capacitate foarte bună de adaptare, gutuiul este o specie care iubește căldura și este destul de sensibilă la ger. Preferă verile însorite și iernile blânde (cu temperaturi de până la -26 de grade Celsius). De asemenea, terenul ideal pentru gutui este situat într-o zonă ferită, la adăpost de vântul puternic, dar unde soarele ajunge ușor pentru că această plantă nu se dezvoltă așa cum ar trebui în condiții de umbrire.
În plus, după cum este menționat și în volumul „Pomi, arbuști fructiferi, căpșun - Ghid tehnic și economic“, gutuii preferă solurile fertile (cernoziomurile, în special), adânci, calde, cu o textură ușor argiloasă. Important de menționat este că ar trebui evitate solurile calcaroase (cu un conținut de peste 8% calcar) pentru că sunt foarte uscate și duc lipsă de substanțe nutritive. Nu în ultimul rând, gutuii au nevoie de multă apă, suportă excesul de apă din sol, însă rezistă bine și în regiunile secetoase.
Alegerea perioadei de plantare
Plantarea pomilor se face, în general, toamna, la final de octombrie, după căderea brumei, când planta iese din etapa de vegetație. Gutuii pot fi plantați și la început de primăvară, înainte să apară precipitațiile abundente și căldura, care pot interfera cu prinderea pomilor.
Pregătirea terenului pentru gutui
Primul pas pentru înființarea unei livezi de gutui este alegerea terenului în funcție de cerințele plantei față de climă, lumină și sol. Gutuiul are întotdeauna rezultate bune pe solurile fertile, cu umiditate crescută și cu un conținut redus de calcar (sub 8%). În ceea ce privește distanța de plantare, se recomandă a se lăsa aproximativ 4 metri între rânduri și 3 metri între pomii plantați pe un rând.
Pentru gutui, sistemul de cultură folosit poate fi cel clasic, cu distanțe de plantare de 5x4 metri (cu o densitate de 500 de pomi la hectar), cu pomi dispuși sub formă de piramidă, sau cel intensiv, cu distanțe de plantare de 4x3 metri (4 metri între rânduri și 3 metri între pomi), ceea ce s-ar putea traduce printr-o densitate de aprox. 1200 de pomi la hectar.
Plantarea gutuilor
Înainte de plantarea efectivă a pomilor sunt necesare două lucrări esențiale pentru obținerea unei culturi sănătoase, cu rod bogat. În primul rând, este vorba despre fasonarea rădăcinilor, care înseamnă tăierea și îndepărtarea porțiunilor de rădăcină care sunt vătămate sau îndoite, cu scopul de a stimula creșterea unora noi, fără probleme.
O altă operațiune este mocirlirea rădăcinilor, care e realizată exact înainte de plantare și care constă în introducerea rădăcinilor gutuiului într-un amestec alcătuit din părți egale de apă, gunoi de grajd și pământ. După ce se plantează copacii, se udă bine terenul.
Tot o mențiune importantă este că pentru altoirea gutuiului se folosesc numai portaltoii vegetativi de gutui (gutui A, gutui EMC, BA29, Adams, Sydo, BN70), astfel încât să nu existe probleme de compatibilitate.
Lucrări de întreținere pentru cultura de gutui
Pentru că au un sistem radicular superficial, gutuii trebuie să fie udați mai des, folosind o cantitate mai mică de apă. După cum spuneam și mai sus, gutuiul este o plantă care tolerează și un exces de umiditate în sol. Însă cea mai bună tehnică pentru această cultură este irigarea prin picurare, cu un debit de apă de 2-6 litri, la o adâncime de 30-50 de centimetri.
De asemenea, în funcție de cantitatea de precipitații din zona în care se cultivă gutuii, solul trebuie fie lucrat și curățat de buruieni (pentru că acestea consumă apa și substanțele sale nutritive), fie înierbat cu diverse ierburi perene (în regiunile în care există o cantitate suficientă de precipitații).
Apoi, după intrarea pe rod a culturii, trebuie efectuate constant tăieri de întreținere, care constau în scurtarea ramurilor lungi purtătoare de măciulii, astfel încât să se regenereze și să asigure o rodire bogată și în următorul an. Adesea, se pot face și tăieri de formare și dirijare a coroanei gutuilor, care ar trebui orientate în direcția rândurilor plantate.
Nu în ultimul rând, aplicarea unor tratamente fitosanitare reprezintă un pas esențial în menținerea culturii de gutui într-o stare optimă.
Sursa: Agro Basf