TĂIERILE DE FORMARE, ÎNTREȚINERE ȘI FRUCTIFICARE LA CIREȘ

Pomul de cireș are o creștere viguroasă și un port natural ascendent, putând atinge în condiții favorabile înălțimi considerabile. Din acest motiv, gestionarea corectă a coroanei prin tăieri este esențială pentru menținerea productivității și facilitarea lucrărilor de întreținere și recoltare.
 
Tăierile aplicate la cireș includ tăierile de formare, realizate în primii ani după plantare, și tăierile de întreținere și fructificare, efectuate pe parcursul perioadei de exploatare a livezii. Scopul acestora este obținerea unei coroane echilibrate, bine aerisite și accesibile pentru lucrările tehnologice.
 
Spre deosebire de alte specii pomicole, cireșul reacționează negativ la intervenții severe. Tăierile drastice pot reduce producția și favoriza apariția infecțiilor bacteriene sau fungice. Din acest motiv sunt recomandate intervenții moderate, realizate anual, cu eliminarea strictă a ramurilor necesare, susțin specialiștii italieni.

Citește și: CONDUCEREA ȘI TĂIERILE CIREȘULUI ÎN LIVEZI SUPERINTENSIVE 

Momentul optim pentru tăiere
În cazul cireșului, perioada optimă pentru efectuarea tăierilor este vara, imediat după recoltarea fructelor. În această etapă, rănile rezultate în urma tăierilor se cicatrizează mai rapid, iar riscul apariției bolilor este mai redus. În timpul iernii se recomandă doar intervenții minore, precum eliminarea ramurilor uscate sau deteriorate.
 
Executarea corectă a tăierilor
Tăierile trebuie realizate cu unelte bine ascuțite și curate, pentru a evita zdrobirea țesuturilor și transmiterea agenților patogeni între pomi. Dezinfectarea uneltelor este recomandată, mai ales în plantațiile comerciale.
 
La ramurile subțiri, tăieturile se execută aproape de punctul de inserție, iar la cele groase se lasă un mic cep de protecție. Secțiunile trebuie realizate oblic, pentru a preveni stagnarea apei pe suprafața rănii. În cazul ramurilor de dimensiuni mari, protejarea rănilor cu produse cicatrizante sau soluții biologice contribuie la reducerea riscului de infecții.

Citește și: COROANA DRAPEAU MARCHAND LA CIREȘ: Avantaje în livezile intensive
 
Recunoașterea tipurilor de ramuri
Gestionarea corectă a coroanei presupune identificarea diferitelor tipuri de ramuri existente în pom:
 
Ramurile principale (șarpantele) provin direct din trunchi și, în mod normal, nu se elimină decât în situații excepționale;
 
Lăstarii lacomi (succhioni) sunt viguroși, cresc vertical și consumă resurse importante ale pomului, fiind eliminați în majoritatea cazurilor;
 
Lăstarii de bază (drajonii) apar la baza trunchiului și trebuie îndepărtați;
 
Buchetele de mai (dardele florifere) reprezintă formațiuni scurte, productive, care fructifică anual și se elimină doar atunci când se usucă;
 
Brindiliile sunt ramuri subțiri, productive, care se păstrează dacă sunt bine poziționate în coroană;
 
Ramurile mixte, viguroase și purtătoare atât de muguri vegetativi, cât și floriferi, se elimină doar pentru rarirea coroanei, evitând scurtarea excesivă.
 
Tăierile de regenerare
Tăierile de revenire sau de regenerare se aplică doar atunci când este necesară înlocuirea unor ramuri îmbătrânite sau slab productive. Aceste intervenții trebuie realizate cu atenție pentru a nu dezechilibra coroana.
 
Corectarea poziției ramurilor prin legare
În multe situații, forma coroanei poate fi controlată fără tăieri severe prin modificarea unghiului de creștere al ramurilor. Coborârea ramurilor secundare într-o poziție mai apropiată de orizontală reduce vigoarea vegetativă și stimulează fructificarea.
 
Legarea se realizează prin fixarea ramurii cu ajutorul unei sfori ancorate de sol sau de un suport, protejând scoarța cu materiale moi pentru a evita rănirea pomului. După aproximativ un an, ramura își menține de regulă poziția dorită.
 
Aplicarea corectă a tăierilor contribuie la menținerea echilibrului dintre creștere și rodire, la reducerea riscului de boli și la obținerea unor producții constante și de calitate în plantațiile de cireș.