TĂIERILE LA CAIS ÎN PLANTAȚII INTENSIVE: Soluții pentru rod sigur

Tăierile la cais reprezintă una dintre cele mai sensibile verigi tehnologice din plantațiile intensive, influențând direct productivitatea, regularitatea fructificării și volumul de muncă necesar întreținerii livezii. Practicile clasice de scurtare a ramurilor anuale, utilizate pe scară largă, s-au dovedit în multe cazuri ineficiente sau chiar dăunătoare în condiții de înghețuri târzii de primăvară, frecvente în zona noastră.
 
Unul dintre principalele dezavantaje ale tăierilor prin scurtare constă în îndepărtarea unor porțiuni importante de ramuri capabile să fructifice. Această intervenție stimulează excesiv creșterea vegetativă, în detrimentul formării mugurilor florali și al producției. Particularitățile biologice ale caisului explică în mare măsură acest fenomen. Specia se caracterizează prin unul sau chiar două-trei valuri de creștere într-un singur sezon de vegetație. Mugurii florali se formează preponderent pe porțiunea lăstarilor corespunzătoare celui de-al doilea val de creștere, exact zona care, în sistemele clasice, este eliminată prin tăieri de scurtare.

Citește și: NOUL PROCEDEU DE TĂIERE A POMILOR DE CAIS ÎN PLANTAŢIILE INTENSIVE
 
Un avantaj important al acestor muguri florali este faptul că ei înfloresc cu 5–6 zile mai târziu decât cei formați pe pinteni, ceea ce reduce riscul pierderii recoltei în anii cu înghețuri de primăvară. Pornind de la aceste observații, cercetările realizate în plantații intensive de cais au vizat perfecționarea sistemului de tăiere astfel încât să fie păstrată o parte cât mai mare a potențialului de rodire.
 
Studiile au fost efectuate pe soiuri omologate de cais, altoite pe zarzăr, cultivate în sistem intensiv, cu formă de coroană tip piramidă neetajată. Au fost analizate mai multe variante de tăiere, de la scurtarea ramurilor anuale în diferite proporții până la rărirea lăstarilor fără scurtare.
 
Rezultatele au demonstrat că cea mai eficientă variantă este rărirea lăstarilor fără scurtarea ramurilor anuale. Această metodă permite păstrarea porțiunilor superioare ale lăstarilor, unde se află mugurii florali care înfloresc mai târziu, asigurând astfel o fructificare mai sigură și mai constantă. Comparativ cu variantele clasice, productivitatea pomilor a crescut semnificativ, iar volumul de lucrări de tăiere s-a redus considerabil.
 
Esența procedeului constă în formarea verigilor de rod printr-un sistem de înlocuire controlată a ramurilor. Din 3–4 ramuri anuale crescute pe un cep de înlocuire format în anul precedent, se scurtează doar una, la un nou cep de 5–15 cm, în funcție de soi. Celelalte 2–3 ramuri anuale sunt lăsate intacte pentru fructificare. Prin această abordare se reduce cu aproximativ 60% numărul operațiilor de scurtare și se păstrează până la jumătate din mugurii florali care vor înflori după perioada critică a înghețurilor.
 
În primii patru ani de la plantare, pomii sunt formați conform sistemului clasic de coroană. Începând cu anul al cincilea, se aplică tăierile de întreținere și fructificare conform noului procedeu, urmărindu-se limitarea înălțimii pomilor, menținerea unei bune luminări și aerisiri a coroanei și prevenirea îndesirii excesive. Ramurile lacome, cele uscate sau degarnisite sunt eliminate, iar echilibrul între șarpante și subșarpante este menținut prin subordonare anuală.
 
Datele obținute pe parcursul mai multor ani de observații arată că productivitatea medie pe hectar a fost cea mai ridicată în varianta în care s-a aplicat doar rărirea lăstarilor, fără scurtare, indiferent de soi. Această tehnologie asigură nu doar creșterea producției, ci și stabilitatea recoltelor în anii cu condiții climatice nefavorabile.
 
Pentru obținerea unei producții constante de cais în plantațiile intensive, se recomandă ca, în perioada de rodire, tăierile să se bazeze pe rărirea lăstarilor și pe formarea controlată a cepurilor de înlocuire, evitându-se scurtarea generalizată a ramurilor anuale. Această abordare permite valorificarea maximă a potențialului biologic al caisului și reduce considerabil riscurile legate de înghețurile de primăvară.
 
Bibliografie: Ilie Donica, Ion Bogdan, Nicolae Donica, Andrei Doniuca – Perfecționarea sistemului de tăiere a pomilor de cais în plantațiile intensive, Institutul Științifico-Practic de Horticultură și Tehnologii Alimentare.