SATELE MOLDOVEI: Atractive pe hârtie, goale în realitate

Republica Moldova continuă să își piardă treptat satele, într-un ritm care nu mai poate fi ignorat. În timp ce autoritățile promovează ideea dezvoltării turismului rural, realitatea din teren este mult mai dură: sate întregi rămân fără oameni, cu case abandonate, grădini neîngrijite și ulițe care păstrează doar urmele pașilor celor care au plecat demult.

Fenomenul depopulării satelor nu este nou, dar în ultimii ani a devenit alarmant. Potrivit datelor oficiale, peste 250 de localități din Republica Moldova riscă să dispară în următoarele două decenii. Rata scăzută a natalității, migrația externă, lipsa investițiilor și izolarea geografică contribuie toate la această realitate sumbră. În multe localități, populația este formată în proporție de peste 70% din vârstnici, iar serviciile publice sunt reduse la minimum sau complet absente.
În același timp, aceleași sate, în mod paradoxal, rămân atractive în ochii investitorilor din turism sau ai celor care caută liniștea rurală. Peisajele pitorești, pădurile, râurile, tradițiile și gospodăriile cu specific moldovenesc sunt atuuri incontestabile. Pensiuni și case de vacanță sunt deja amenajate în regiuni ca Orheiul Vechi, Țipova, Lunca Prutului sau Codrii Moldovei, însă turismul rural nu a reușit să devină o alternativă viabilă pentru dezvoltarea comunităților. Cele câteva zeci de unități de cazare înregistrate oficial nu pot acoperi nevoile unei strategii coerente la nivel național.

În multe cazuri, cei care investesc în turism rural se confruntă cu lipsa forței de muncă locale. Nu există tineri care să preia aceste inițiative, iar localnicii rămași sunt prea în vârstă sau fără resurse să se implice. Mai mult, infrastructura precară – drumuri proaste, lipsa canalizării, a internetului sau a unui centru medical – alungă potențialii turiști care ar căuta confort minim în timpul vizitei.

Totodată, satele abandonate devin tot mai atractive pentru diaspora, dar nu în sensul reîntoarcerii, ci pentru ideea de a păstra o amintire. Mii de case părăsite sunt acum cumpărate de moldovenii plecați în Italia, Germania sau Marea Britanie, fie pentru a fi renovate ca loc de vacanță, fie pentru a fi păstrate ca un simbol al originilor. Din păcate, aceste proprietăți sunt locuite doar câteva zile pe an, iar în restul timpului stau goale, neconectate la viața comunității.

Situația poate fi inversată doar prin politici consistente care să lege valorificarea potențialului rural de infrastructură, sprijin economic și cultură comunitară. Investițiile în educație, turism sustenabil, digitalizare și accesibilitate pot transforma unele sate în nuclee de dezvoltare, dar nu în absența oamenilor. O pensiune frumoasă într-un sat pustiu nu poate înlocui viața de zi cu zi a unei comunități vii, cu obiceiuri, cu dialog și cu activitate.

Moldova are încă sate care își păstrează autenticitatea, dar care, fără o intervenție clară și direcționată, riscă să rămână doar decoruri pentru fotografii nostalgice. Atracția turistică nu este suficientă dacă nu există oameni care să o susțină. Fără generații tinere, fără școală, fără piață locală și fără speranță, satele frumoase ale Moldovei riscă să devină doar amintiri tăcute între dealuri.

sursa foto: AGROMEDIA