Acarianul galben al viţei-de-vie - Eotetranychus carpini
Ordinul Acari, familia Tetranychidae Femela are corpul oval-alungit, de culoare gălbuie, cu pete mici, închise pe marginile părţii dorsale, pe spate are 7 rânduri de perişori, cu lungimea corpului cuprinsă între 0,30 şi 0,40 mm. Forma de iarnă are corpul de culoare galben-limoniu, fără pete. Oul este sferic, lucios şi incolor, iar larvele şi nimfele sunt gălbui. Iernează ca femelă adultă sub scoarţă, pe frunzele căzute sau pe resturi de plante.Primăvara se instalează pe muguri, apoi pe frunze, pe partea inferioară a lor, în jurul nervurilor. După o perioadă de 8-10 zile de hrănire, are loc depunerea ouălor, fază ce corespunde cu apariţia lăstarilor. Ponta durează în medie 20-30 de zile, succedându-se astfel 5-6 generaţii pe an.
Citește și: FILOXERA VIȚEI-DE-VIE
O generaţie durează între 22 şi 30 de zile. Perioadele secetoase şi călduroase favorizează apariţia unor densităţi mari de acarieni, care pot produce pagube importante. Pe faţa superioară a frunzei apar pete de culoare roşie la soiurile cu struguri roşii şi de culoare cenuşie la soiurile cu struguri albi, petele pot cuprinde întreg limbul în cazul unui atac puternic, frunzele cad prematur, ca atare strugurii şi coardele nu se coc.
Acarianul roşu al viţei-de-vie - Panonychus ulmi Koch san. - Tetranychus ulmi Koch
Ordinul Acari, familia Tetranychidae iernează ca ouă depuse în crăpăturile scoarţei, ecloziunea făcându-se în faza degajării primelor frunze. Oul este sferic, uşor turtit, ornat cu şanţuri radiale şi are un peduncul de culoare albă. Larvele au culoarea portocalie, până la roşu-brun, cele apărute din oul de vară fiind galben-portocalii până la roşu-deschis. Acarianul dezvoltă până la şapte generaţii pe an, în funcţie de condiţiile meteo. Femela are corpul oval, de culoare galben închis până la roz închis, de 0,36-0,53 mm lungime.Citește și: DE CE BOBIȚELE SE DEZVOLTĂ NEUNIFORM
Acarianul (păianjenul) comun - Tetranychus urticae Koch
Ordinul Acari, Familia Tetranychidae Femela, formă de vară, are corpul ovoid, verde-gălbui, cu pete mai închise pe partea dorsală. Lunginea corpului este de 0,45-0,52 mm. Forma de iarnă este portocalie şi mai mică, 0,30-0,36 mm. Masculul este mai mic şi alungit. Oul este sferic, gălbui, larva este verde-gălbuie, nimfa seamănă cu femela de vară, dar este mai mică. Iernează ca femelă sub scoarţa exfoliată a butucilor. La încheierea perioadei preovipozitare, depune 40-100 de ouă, incubaţia durând între 4 şi 8 zile. Se pot succeda 7-9 generaţii pe vară.Erinoza viţei-de-vie - Eriophthyes vitis (PGST.) Nalepasin
Ordinul Acari, familia Eriophydae iernează în stadiu de adult sub solzii mugurilor, la baza coardelor, în crăpăturile scoarţei, părăsind locul de iernare primăvara timpuriu, instalându-se pe muguri, unde încep procesul de hrănire. Ca urmare a atacului, perii cuticulari se hipertrofiază şi se brunifică, apărând astfel pete neregulate, pâsloase, unde trăiesc şi se înmulţesc acarienii, care au corpul viermiform şi de dimensiuni microscopice. Pe partea superioară a frunzei apar băşicări ale limbului, care se necrozează în timp.Citește și: BĂȘICAREA FRUNZELOR LA VIȚA-DE-VIE
În faza de desfrunzit femelele încep depunerea ouălor, larvele apărând când lăstarii au 4-5 frunzuliţe. În cazul unor atacuri puternice se observă stagnarea creşterilor şi avortarea florilor. Acarianul dezvoltă 5-6 generaţii pe an, care în general nu afectează producţia.
Acarioza viţei-de-vie - Phyllocoptes vitis Nal.
Ordinul Acari, familia Eriophydae este considerat a fi cel mai păgubitor acarian care atacă viţa-de-vie. Femela are corpul viermiform, de culoare alb-gălbuie, cu lungimea de 0,14-0,16 mm, cu numeroase dungi transversale paralele cu partea posterioară a corpului. Oul este sferic, albicios. Iernează alături de specia Eriophyes vitis, în stadiul de femelă adultă, sub solzii mugurilor de la baza coardelor şi în crăpăturile scoarţei.Hrănirea începe primăvara foarte timpuriu, lăstarii se atrofiază, internodurile se scurtează şi inflorescenţa avortează. Într-o perioadă de vegetaţie se pot succede 3-4 generaţii. Frunzele atacate se încreţesc, capătă o culoare brună şi se usucă. Atacul este periculos la viţele tinere, mai ales pe timp rece şi ploios.
Citește și: MOLIILE STRUGURILOR
Combaterea acarienilor viței-de-vie
Pentru majoritatea acarienilor combaterea este asemănătoare ca moment de aplicare şi ca acaricide utilizate. La apariţia primelor frunzuliţe, se recomandă efectuarea unui prim tratament, al doilea repetându-se când lăstarii au 5-10 cm lungime.Cum stabilim pragul economic de dăunare
Avertizarea tratamentelor se face atunci când este depăşit PED (pragul economic de dăunare). La acarieni, PED este stabilit la 15 acarieni pe lăstăraş şi la o medie de 2-3 acarieni pe frunză până la înflorit, iar după înflorit la o densitate de 4-6 acarieni pe frunză. Ca produse se recomandă folosirea acaricidelor din grupe diferite de substanţe pentru prevenirea fenomenului de rezistenţă indicate de specialiştii fitosanitari.Sursa: Agrimedia.ro