Pentru producătorii de struguri de masă, provocarea cea mare nu mai este doar obținerea recoltei, ci adaptarea tehnologiei la condițiile reale de climă, sol și resurse disponibile.
Suntem într-o etapă complet diferită față de anii precedenți. Vorbim despre plantații de tip pergola, despre producții înalte, despre cerințe stricte de calitate și reziduuri minime de pesticide. În tot acest complex, elementele-cheie rămân apa, solul și condițiile climatice, explică Mihov Dumitru, doctor, specialist în viticultură, agronom la întreprinderea Terra Vitis, în cadrul unei conferințe „Târgul Inovației în Agricultură” de la Agrotek Arena.
Potrivit acestuia, una dintre primele greșeli frecvente în planificarea producției este raportarea volumului de apă la o recoltă „ideală”, fără a ține cont de disponibilitatea reală a resursei.
Compania noastră are trei masive de struguri de masă, amplasate în diferite zone ale satului, și fiecare are o situație diferită la capitolul apă. Din acest motiv, nu calculăm volumul de apă pornind de la recolta dorită, ci ajustăm recolta planificată în funcție de apa pe care o avem la dispoziție. Altfel, riscurile cresc exponențial, a subliniat agronomul.
Diferențele dintre structurile de plantație joacă, la rândul lor, un rol esențial în eficiența utilizării apei. Observațiile din teren au arătat variații semnificative atât în temperatura solului, cât și în pierderile prin evaporare.
Am pus un termometru într-o zi cu peste 30 de grade Celsius. În plantațiile intensive, temperatura solului era de aproximativ 22 de grade, în timp ce în plantațiile tradiționale, pe cordon orizontal, ajungea la 29 de grade. Diferența este enormă, a explicat Mihov Dumitru.
Testele au continuat cu măsurarea evaporării apei. Am pus un pluviometru cu 20 de milimetri de apă sub o plantație intensivă și sub una tradițională. După șapte zile, în sistemul Gable se evaporaseră doar 4 milimetri, iar în plantația clasică – 14 milimetri. Asta arată clar că schimbarea structurii plantației înseamnă, implicit, o utilizare mult mai eficientă a apei, a precizat el.
Un alt aspect esențial în gestionarea irigării îl reprezintă înțelegerea curbei de creștere a boabelor.
Boaba are două valuri de creștere, iar al doilea este decisiv. Există o fază latentă, specifică tuturor fructelor, în care lipsa apei nu este critică pentru produsul final. Noi am monitorizat acest lucru la soiul Moldova și am confirmat că, în perioada iulie–august, putem reduce irigarea fără a compromite calitatea, dacă apa este direcționată corect spre finalul creșterii, a explicat agronomul.
Experiențele au arătat și limitele tehnologice ale producțiilor foarte mari. Am testat două variante: 35 și 45 de tone la hectar. Am constatat că, la recolta mai mare, chiar și cu apă suficientă, nu poți obține calitatea dorită. Însă aceste observații ne-au ajutat să gestionăm mai corect irigarea și să înțelegem unde este pragul optim, a spus Mihov Dumitru.
Densitatea butucilor este un alt factor care influențează direct consumul de apă.
Tendința generală este de a merge spre pergole cu distanțe mari între rânduri, ceea ce înseamnă o rezervă mare de hrană în organele multianuale, dar și un consum mai mare de apă. Noi am mers pe o abordare diferită: am mărit densitatea butucilor și am redus sarcina pe fiecare plantă. În final, am obținut aceeași recoltă, dar cu un consum mai mic de apă, a explicat specialistul.
Un exemplu concret vine din sezonul curent. Cu un volum de 1.700 de metri cubi de apă la hectar, am obținut 35 de tone la hectar într-o plantație cu 2.200 de butuci. Într-o altă plantație, tot cu 1.700 de metri cubi, dar cu densitate mai mare și sarcină mai mică pe butuc, am ajuns la 45 de tone la hectar. Recolta totală este aceeași ca volum de apă, dar distribuția este diferită, a precizat el.
În acest context, rolul stațiilor meteo și al senzorilor de umiditate devine indispensabil.
Stațiile meteo și senzorii sunt instrumente foarte importante, dar ele trebuie integrate într-o strategie clară. Datele trebuie interpretate corect, nu doar colectate, pentru că fiecare decizie greșită se traduce în pierderi de apă sau de calitate, a concluzionat agronomul.
Experiența prezentată arată că, în condițiile sudului Moldovei, viitorul strugurilor de masă depinde mai puțin de creșterea volumelor și mai mult de capacitatea producătorilor de a adapta structura plantațiilor și managementul apei la realitățile climatice și economice.
D. MIHOV, DESPRE CUM STRUCTURA PLANTAȚIEI REDUCE PIERDERILE DE APĂ LA STRUGURII DE MASĂ