PRINCIPALELE REGULI DE CARE TREBUIE SĂ ȚII CONT ÎNAINTE, ÎN TIMPUL ȘI DUPĂ TĂIERILE DIN VIȚA-DE-VIE

Care sunt regulile de care ar trebui să ținem cont înainte și în timpul tăierilor la vița-de-vie, dar și cum tratăm rănile rămase în urma acestei operațiuni, astfel încât să evităm atacurile agenților patogeni? Vedeți în acest material.

Rănile și pericolul infecțiilor

În timpul tăierilor și după realizarea lor, se produc răni prin care agenții patogeni pot pătrunde în țesuturile plantei și pot provoca, mai departe, bolile lemnului. Sporii ciupercilor sunt transportați de ploaie și vânt și, odată ce ajung pe rănile de tăiere, ei germinează, dacă găsesc condiții de mediu favorabile, adică o temperatură de peste 10°C. Morfologia viței de vie permite dezvoltarea rapidă a acestora, în interiorul lemnului, sporii formând hife, care infectează, mai departe, vasele lemnoase.

Ca orice organism ce reacționează la infecție, și vița-de-vie activează, într-o astfel de situație, un mecanism de autoapărare. Astfel, este blocată, parțial sau total, circulația sevei în vasele lemnoase ale xilemului, cu scopul de a opri dezvoltarea hifelor miceliene. Din păcate, însă, în același timp, este stopată și circulația apei și a nutrienților. Fenomenul duce la ofilirea și, apoi, moartea frunzelor și a fructelor. Hifele miceliene eliberează metaboliți fitotoxici în interiorul lemnului viței de vie, care sunt transportați către lăstari, frunze și boabe, prin sevă. Acest lucru duce la apariția simptomelor bolilor lemnului, precum petele galbene și roșiatice între nervurile frunzelor și înnegrirea strugurilor.

Citește și: TĂIEREA DE RODIRE LA VIȚA-DE-VIE. Analiza butucilor, testarea viabilității mugurilor de rod, sisteme de tăiere

Principalele reguli de care trebuie să ții cont înainte, în timpul și după tăierile din vița-de-vie

Înainte de tăierea viței de vie, trebuie să analizezi cu atenție starea butucilor și felul în care au reacționat față de încărcătura de ochi lăsată în anul precedent. La fel de importantă este și verificarea viabilității mugurilor și a ochilor. Astfel, pot exista următoarele trei situații:
 

Starea butucului	Ce încărcătură de ochi ai lăsat în anul precedent	Cum realizezi tăierea
Prezintă creșteri anuale normale: coarde de 1,5-2 m lungime și 8-12 mm grosime; Lemnul este bine maturat.	Încărcătura de ochi a corespuns cu puterea butucului.	Tai lăsând aceeași încărcătură de ochi; Îi vei compensa numai pe cei care nu au rezistat peste iarnă.
Prezintă creșteri foarte puternice: coarde de peste 2-2,5 m lungime și peste 12 mm grosime.	Ai lăsat o încărcătură de ochi prea mică, sub capacitatea butucului.	Mărești încărcătura de ochi: crești numărul de verigi de rod sau numărul de ochi pe coardă; Pentru coarde de rod, vei folosi cu prioritate copili care au între 8 și 10 mm grosime, care au rezistat peste iarnă și au mugurii din ochi de iarnă mai bine dezvoltați și fertili.
Prezintă creșteri reduse: coarde sub 1 m lungime și foarte subțiri; Mare parte din lemn este nematurat.	Ai lăsat o încărcătură de ochi prea mare și a depășit puterea butucului.	Lasă pe butuc mai puțini ochi, față de anul precedent; Lasă un număr mai mic de coarde (2-3, de la 4-6) și mai scurte (eventual, numai cepi).

 
Reguli în timpul tăierii viței de vie

1. Efectuează rănile pe o singură parte - pentru asigurarea normală a circulației sevei pe partea sănătoasă a plantei (cea lipsită de răni) și pentru evitarea mortificării unor zone extinse ale lemnului, este esențial ca rănile să nu fie pe toate părțile lemnului multianual și nici una lângă alta; așadar, efectuează rănile pe o singură parte și la o distanță de cel puțin 8-10 cm una față de alta;
2. Ține cont de „plânsul viței de vie” - „plânsul” (faza de debut a vegetației marchează ieșirea viței de vie din fenofaza de repaus) este mișcarea sevei care apare primăvara, în zonele secționate în timpul tăierilor în uscat, din perioada repausului vegetativ; un butuc poate elimina de la câteva picături până la 2-6 litri; momentul în care efectuezi tăierile, modul în care secționezi coardele prin noduri sau internoduri, numărul și suprafața rănilor se numără printre factorii importanți care influențează declanșarea și intensitatea plânsului; de exemplu, la secționarea prin nod a coardelor, scurgerile de sevă sunt mai reduse cantitativ; pentru că prin „plâns” se pierd cantități mari de apă și elemente nutritive, este indicat ca tăierea în uscat să fie realizată fie înainte de această fenofază, fie să fie făcută prin nod, nu prin internod;
3. Ai grijă la elementele de rod - coardele de rod, cordițele, cepii de rod trebuie să apară numai pe coarde de un an, crescute pe lemn de 2 ani;
4. Ține cont de poziția cepului de înlocuire - trebuie să fie în poziție inferioară față de coarda de rod, pentru ca elementele de rod să fie cât mai aproape de lemnul multianual;
5. Scurtează coardele imediat deasupra ochiului - dacă faci scurtarea pe internod și lași o distanță mai mare deasupra ochiului, acesta se va usca și va deveni un loc ideal pentru apariția și dezvoltarea bolilor și a dăunătorilor;
6. Realizează cu atenție suprimarea coardelor - pentru ca țesuturile să se necrozeze cât mai puțin, este important să faci suprimarea coardelor la 2-3 mm deasupra punctelor de inserție; dacă tai prea adânc, rana va fi de mari dimensiuni și adâncă, țesutul se va necroza și circulația sevei va fi îngreunată; totodată, dacă lași o distanță prea mare de coardă, atunci cepul se va usca;
7. Realizează tăieturile corect - orice tăietură trebuie să fie perpendiculară pe axul ramificației asupra căreia se execută operațiunea de tăiere; dacă tai oblic, suprafața rănilor va fi mai mare și pericolul de infecție va fi crescut;
8. Evită tăierile inutile - nu tăia decât atât cât trebuie, ca să rezulte cât mai puține răni și de dimensiuni cât mai mici;
9. Ai grijă ca suprafața rănilor să fie cât mai redusă - cu cât rănile sunt de mai mari dimensiuni, cu atât sunt mai susceptibile de infectare.

Reguli după tăierea viței de vie

După tăierea viței de vie, una dintre cele mai importante operațiuni este să protejezi rănile, astfel încât să eviți pătrunderea agenților patogeni în țesuturile plantelor și, implicit, infecțiile. Este indicat să iei măsuri înainte de a fi îndeplinite condițiile de infectare, adică temperaturi de peste 10°C, umiditate și lipsa gerului în timpul nopții.

Dincolo de protejarea rănilor, după tăiere, este obligatoriu să îndepărtezi lemnul rezultat. Cantitatea de lemn variază în funcție de soi, vigoarea butucilor, intensitatea tăierilor, între 0,3-2 kg, adică între 1.500-6.000 kg/ha.

Principalele boli ale lemnului viței de vie

• esca sau apoplexia viței de vie (Phaeomoniella chlamydospora; Phaeoacremonium minimum; Fomitiporia mediterranea; Stereum hirsutum) - cauzată de acțiunea combinată și consecutivă a mai multor ciuperci ale lemnului din clasa Bazidiomicete; secțiunile tăiate sau lemnul uscat, rămas în plantație, pot fi surse de inocul;
• excorioza viței de vie (Phomopsis viticola) - pătrunde în plantă, mai ales prin rănile tăierilor de primăvară;
• eutipoza (Eutypa lata) - tăierile în uscat, pe timp ploios, favorizează infectarea;
• înnegrirea și moartea brațelor (Botryosphaeria sp.; Diplodia seriata Lasiodiplodia theobromae; Neofusicoccum parvum) - are simptome similare atacului produs de esca, iar secțiunile tăiate sau lemnul uscat, rămas în plantație, pot fi surse de inocul.

Simptomele bolilor lemnului viței de vie, apărute chiar și la câțiva ani de la prima infecție:

• manifestări vizibile pe fructe și frunze - sunt cauzate de toxinele produse de agenții patogeni, dezvoltate inițial în butuc și transportate, mai apoi, către frunze și struguri;
• simptome la nivelul frunzelor - pete galbene și roșiatice între nervuri; frunzele nu mai pot hrăni planta;
• manifestări la nivelul fructelor - pete negre pe boabele de struguri; pot să apară odată cu cele galbene și roșiatice, de pe frunze;
• simptome vizibile pe brațele viței de vie - brațele sau chiar întreaga plantă se pot usca.

Cum poți evita infecțiile lemnului, când tai vița-de-vie

• Controlul bolilor lemnului presupune o abordare complexă, care se referă, în principal, la următoarele aspecte:
• folosirea unui material săditor de calitate - produs în pepiniere, sănătos și rezistent la boli și atacul dăunătorilor;
• respectarea regulilor de tăiere - ajustarea sistemelor de conducere și a tăierilor;
• alegerea corectă a terenului pentru înființarea plantațiilor - alegerea soiurilor și amplasarea plantațiilor în funcție de zona potrivită;
• respectarea igienei culturale - înlăturarea resturilor vegetale bolnave sau uscate;
• reducerea riscului de noi infecții prin protejarea rănilor de tăiere - imediat după tăiere, este nevoie de aplicarea unei pelicule protectoare, care să împiedice pătrunderea agenților patogeni în țesuturile plantei.

Sursa: agrobasf.ro