Momentul executării tăierilor de rodire
Se execută în perioada repausului fiziologic al viței-de-vie, de la căderea frunzelor toamna și până la dezmugurit, primăvara, în funcție și de condițiile climatice. Atunci când lucrarea se execută în lunile de iarnă, se recomandă a se lăsa o încărcătură de rod mai mare cu 25-30 %, care va fi corectată în primăvară, în funcție de pierderile de muguri de rod.
Deoarece temperaturile minime nocive din timpul iernii pot afecta mugurii de rod la valori de -18 grade Celsius cu o marjă de 3 grade Celsius în plus sau în minus, în funcție de soiul cultivat și tehnologia aplicată, înainte de începerea lucrării de tăiat, este necesară estimarea pierderilor de ochi, prin determinarea viabilității mugurilor de rod.
Testarea sau controlul viabilității mugurilor de rod se face în vederea stabilirii pierderilor de ochi (%) în scopul adoptării celor mai bune soluții de tăiere. În acest sens, de la fiecare butuc se recoltează câte o coardă, tăiată cât mai aproape de locul de inserțtie și lungă de 12-15 ochi, alcătuindu-se o probă medie de minimum 20 de coarde la hectar. Coardele recoltate se țin 2-3 zile cu baza în apă, într-o încăpere încălzită.
Testarea viabilității mugurilor se face folosind una din următoarele metode:
- secționarea longitudinală a complexului mugural (ochiul de iarnă) începând de la baza coardei spre vârf
- metoda forțării mugurilor prin secționarea coardelor în butași de un ochi care apoi sunt introduși cu baza în apă
- metoda histo-chimică
ANALIZA STĂRII GENERALE A FIECĂRUI BUTUC ÎN PARTE
- Butucul prezintă creșteri anuale reduse, coarde sub 1 m lungime, subțiri. În acest caz, încărcătura de ochi a fost prea mare, depășind puterea butucului, iar pentru a reveni la normal se va lăsa o încărcătură mai mică de ochi
- Butucul prezintă creșteri anuale normale, caracteristice soiului, cu coarde de 1,5 – 2,0m lungime,de 8 -12mm grosime, bine maturate. În acest caz, încărcătura lăsată în anul anterior a corespuns cu puterea butucului și ca urmare vom păstra aceiași încărcătură de ochi
- Butucul are creșteri foarte viguroase, coarde foarte lungi(peste 2 m), grosime peste 12 mm și mulți copili. În acest caz, încărcătura de ochi lăsată anul anterior a fost prea mică, ca atare se va lăsa o încărcătură mai marensporindu-se fie nr. de verigi, fie nr. de ochi pe coardă, drept coarde de rod se vor folosi cu prioritate copilii de grosime normală(8-10 mm)
- La tăiere, se lasă coarde de rod care au o grosime cuprinsă între 6 și 12 mm la care fertilitatea potențială a mugurilor este mai mare.
- Scurtarea coardelor se va face imediat deasupra ochiului pentru a reduce cât mai mult pierderile de seva brută; scurtarea prin internod lasă o porțiune mai lungă deasupra ochiului care se va usca și va devenii un bun adăpost pentru boli și dăunători
- În fiecare an, tăierile să fie excutate numai pe o singură parte a lemnului multianual pentru a evita crearea de obstacole în calea circulației normala a sevei, aceasta circulând doar pe partea sănătoasă lipsită de răni.
- Suprimarea coardelor se face la 2-3 mm deasupra punctelor de insertție
- Cepul de înlocuire să se găsească în poziție inferioară față de coarda de rod cât mai aproape de lemnul multianual
- Trebuie evitate tăieturile fără rost, rănile care rezultă să aibă o suprafață cât mai mică.
O deosebită importanță pentru realizarea unor producții normale de struguri o are încărcătură de muguri(ochi) lăsată pe butuc la tăiere. Mărimea încărcăturii de rod depinde de mai mulți factori:
- soiul cu însușirile sale biologice de creștere și rodire
- vârsta butucului
- densitatea plantației
- agrotehnica aplicată
- condițiile pedoclimatice
ELEMENTELE LEMNOASE CARE REZULTĂ PE BUTUC LA TĂIERE
Cepul – formațiune lemnoasă scurtă, rezultată din scurtarea coardei la 2-3 ochi. După rolul pe care îl are, poate fi:
- cep de rod
- cep de înlocuire
- cep de siguranță
- cep de rezervă
Coarda de rod – formațiune lemnoasă de bază cu lungimi diferite:
- coarda de rod scurtă (8-10 ochi)
- coarda de rod mijlocie (10-15 ochi)
- coarda de rod lungă (15-18 ochi)
Calarasul – formațiune lemnoasă întâlnită doar la vițele conduse în forme joase, rezultată din scurtarea unei coarde la 4-7 ochi, situate în spatele coardei de rod principale pe același braț. Se recurge la calaras doar atunci când butucul nu are brațe suficiente.
Biciul – formațiune lemnoasă multianuală lungă care se termină în capăt cu o coardă de rod, este întâlnită la vițele conduse în forme joase, dând posibilitatea utilizării spațiului liber dintre butuci ca urmare a apariției golurilor.
Cu ocazia tăierii în uscat , se face și „toaleta butucului” prin suprimarea cu fierăstrăul sau cu foarfeca a cioturilor, lemnului uscat ,brațelor necorespunzătoare, porțiunilor de cordon degarnisite de elementele de rod.
SISTEME DE TĂIERE
Sistemul de tăiere este definit în principal prin lungimea elementelor lemnoase care se lasă pe butuc (cepi, cordițe, coarde de rod, verigi de rod). Tăierile practicate în viticultură pot fi grupate în trei sisteme de tăiere:
- Sistemul de tăiere scurt – folosește ca element de rod cepul de rod de 2-3 ochi în număr variabil (6-10) și este folosit în special la soiurile care diferențiaza bine primii trei ochi de la baza coardelor (Feteasca albă, Feteasca regală etc.).
- Sistemul de tăiere lung – folosește ca element de producție coarda de rod de 8-16 ochi în număr variabil.
- Sistemul de tăiere mixt (Guyot)- se caracterizează prin folosirea ca element de producție a verigii de rod, reprezentând o îmbinare a celor două sisteme(scurt și mixt) .Este sistemul de tăiere cel mai răspândit deoarece prin prezența coardelor se asigură producția pentru anul în curs iar cepii vor asigura formarea lemnului de rod pentru anul urmator
Prin forma de conducere se întelege înălțimea la care sunt amplasate elementele de producție față de nivelul solului și orientarea lor în spațiu. Fiecare din cele trei sisteme de tăiere poate fi practicat pe diferite forme de conducere. În viticultura din țara noastră sunt folosite trei forme de conducere:
Conducerea joasă (clasică) – elementele de producție se găsesc amplasate pe lemnul multianual la cel mult 10-20 de cm de la nivelul solului. Pe această formă de conducere se poate practica sistemul de tăiere scurt și mixt.
Avantaje:
- favorizează maturarea mai timpurie a strugurilor
- acumularea unei cantități mai mari de zaharuri
- consum mare de forță de muncă
- grad redus de mecanizare
Avantaje:
- creeaza condiții de mecanizare
- creșterea fertilității și a producției
- creșterea productivității muncii
Avantaje:
- diminuarea pericolului de îngheț
- extinderea mecanizării
- economisirea de materiale
- sporirea fertilității și a producției
TIPURI DE TĂIERE
Tipul de tăiere constă din combinația ce rezultă dintre un sistem de tăiere, forma de conducere a butucului și dirijarea coardelor rămase după tăiere. Cele mai utilizate tipuri de tăiere practicate în prezent sunt: Tăierea tip Teremia, Guyot multiplu,Guyot pe semitulpina, Guyot cu brațe cu înlocuire periodică, Cordonul Cazenave, Cordonul speronat, Cordonul Lens Moser.
Tăierea tip Teremia – conducere clasică, tăiere scurtă în cepi(6-10). Cu timpul, scaunul butucului se îngroașă.
Guyot multiplu – conducere joasă, tăiere în verigi de rod(mixtă). Se lasă un numar de 2 verigi (Guyot dublu) sau 3-4 (Guyot multiplu), iar coardele se dirijează pe prima sârmă a spalierului de obicei în semicerc.
Guyot pe semitulpină – conducere semiînalta, tăiere mixtă, verigile de rod în număr de 4 fiind amplasate pe o tulpină de 60-80 cm, coardele de rod sunt legate de primul rând de sârme (dublu) al spalierului, în formă de semicerc.
Guyot pe tulpină – verigile de rod se găsesc amplasate pe o tulpină de 1,0 -1,2 chiar 1,5 m înălțime.
Guyot cu brațe cu înlocuire periodică – este o variantă a tăierii anterioare care păstrează avantajul conducerii semiînalte cu posibilitatea de protejare peste iarnă. Se formează două brațe de 60-70 cm lungime, având în vârf câte două verigi de rod iar la bază un cep de siguranță. În anii când unul sau cele două brațe ale butucului sunt afectate de ger, acestea se înlătură, iar butucul se reface pe seama coardelor formate din cei doi cepi de siguranță care au fost protejați peste iarnă. Tăieierile de tip Guyot se aplică atât la soiurile de struguri pentru masă dar și la soiurile de vin care rodesc pe elemente lungi(ex. Feteasca neagră, Feteasca regală).
Cordonul Cazenave(cordon uni sau bilateral) – conducere semiînalta, tăiere mixtă, elemtele de producție reprezentate de verigi de rod formate din cordițe de rod și cepi sunt amplasate pe cordoane uni sau bilaterale formate pe o tulpină de 60-80 cm la distanțe de aproximativ 25 cm una de alta. În conditii de cultură semiprotejată la baza bututucului se lasă un cep de siguranță.
Cordonul Lens Moser – uni sau bilateral cu aceleași elemente de rod ca și cordonul Cazenave cu deosebirea că tulpina este de 1,0 -1,2 chiar 1,5 m înălțime.
Cordonul speronat - la acest tip de tăiere elementele de rod sunt cepi de rod de 2-3 ochi repartizați uniform pe cele două cordoane șituate pe o semitulpină. De asemenea, la baza butucului se lasă un cep de siguranță. Acest tip de tăiere se practică în special la soiurile care au mugurii de la baza coardelor fertili(ex.Riesling italian, Chasselas dore, Merlot, Feteasca regală).
Alte tipuri de tăieri: Pergola rațională, Cortina dubla geneveză, Cordon Silvoz, etc.
ALTE ASPECTE LEGATE DE EFECTUAREA TĂIERILOR DE RODIRE
Prezența lemnului bătrân (multianual) sub formă de tulpină, brațe, cordoane, etc., are o influență pozitivă asupra cantității și calității producției, deoarece în lemnul multianual sunt depozitate cantități însemnate de substanțe de rezervă. Astfel, este temperată creșterea prea viguroasă a lăstarilor, se intensifică procesele de diferențiere a mugurilor, crește rezistența față de temperaturile scăzute din timpul iernii, sporește fertilitatea(nr. de lăstari fertili, nr. de inflorescențe pe lăstar).