Cum recunoaștem o familie ce se pregătește de roire
În perioada de pregătire a familiilor pentru roire, albinele devin inactive, astfel încât în această perioadă se poate spune că nu avem recoltă de miere. Familiile de albine care se pregătesc pentru roire se recunosc prin faptul că își reduc simțitor activitatea de zbor și de depozitare a nectarului și polenului, încetează clădirea fagurilor artificiali, clădesc numeroase celule de trântor și botci, matca încetează ouatul, astfel suprafețele ocupate cu puiet necăpăcit se reduc treptat, până când acesta dispare complet, iar apariția de ouă în botci reprezintă "semnalul" declanșării roitului, respectiv intrarea familiei de albine în "frigurile roitului".Un alt semn al roitului este așa numita "barbă", albinele nu mai au unde să depună nectar, își reduc munca și se aglomerează pe peretele din față al stupului. Cel mai caracteristic semn este însă întinderea puietului în faguri, lăsând neocupați doar fagurii din marginile cuibului.
Cum menținem albinele în stare activă
Menținerea familiilor în stare activă se realizează prin aplicarea următoarelor măsuri: dotarea familiilor de albine cu mătci tinere din surse cu instinct de roire diminuat, menținerea în interiorul stupului a unei temperaturi optime și a unui echilibru biologic normal.În general, mătcile tinere și cele care provin din familii neroitoare au o capacitate de producere a "substanței de matcă" mult mai mare, ceea ce contribuie la inhibarea dezvoltării ovarelor albinelor lucrătoare și prevenirea roitului. "Substanța de matcă" este recoltată de albine prin lins de pe corpul mătcii și difuzată tuturor albinelor prin schimbul de hrană care arte loc în familiile de albine.
Temperatura optimă din interiorul stupului se menține prin întreținerea familiilor de albine în stupi de mare volum, deschiderea maximă a urdinișurilor, mărirea la timp a volumului stupilor prin lărgirea cuiburilor cu faguri goi sau artificiali, prin atașarea de magazii sau corpuri suplimentare, inversarea corpurilor la stupii multietajați pentru a muta corpul cu botci "însămânțate" pe fundul stupului sau prin intercalarea de faguri goi între ramele cu puiet, cât și prin așezarea stupilor la umbră.
Menținerea unui echilibru biologic între numărul albinelor doici și cantitatea de puiet tânăr ce trebuie hrănit, reprezintă o altă măsură importantă pentru menținerea familiilor în stare activă și echilibrarea populației între familiile de albine.
Echilibrul biologic este normal când unei larve ii revin 3-4 albine doici. Când numărul doicilor depășește această limită, apare un surplus de doici care nu-și pot valorifica lăptișorul, fapt pentru care este consumat de albine, ceea ce determină o hipertrofie ovariană și modificări de comportament, concretizate prin apariția instinctului de roire. În această situație, pentru a împiedica eclozionarea unor noi generații de albine tinere, se ridică săptămânal câte un fagure cu puiet gata de ecloziune și se introduce în familii slabe, iar de la acestea se dau în schimb rame cu ouă și puiet tânăr pentru hrănire. Datorită numeroaselor intervenții, acest procedeu este aplicabil numai în stupinele cu un efectiv redus de familii de albine, având totodată inconvenientul ca nu permite efectuarea selecției familiilor valoroase. În stupinele mari este necesar a se forma în corpul superior al stupului multietajat un roi de albine tinere, care în timpul culesului se unifică cu familia din care a provenit sau se menține ca familie ajutătoare.
Suprimarea periodică a botcilor cu larve nu împiedică roitul ci, din contra, mărește perioada de inactivitate a familiilor de albine.
Sursa: Răsfoiesc.com