IERNAREA ALBINELOR ÎN SPAȚII CU MICROCLIMAT CONTROLAT. Studii recente

Schimbările climatice din ultimii ani, în special toamnele mai lungi și mai calde, modifică profund modul în care coloniile de albine intră în iarnă. Activitatea prelungită, zborurile târzii și consumul suplimentar de resurse duc la uzura albinelor de iarnă și favorizează răspândirea parazitului Varroa destructor. În acest context, cercetătorii americani au analizat eficiența iernării coloniilor de albine în spații cu microclimat controlat, ca alternativă la iernarea clasică în stupine exterioare.
 
Studiul a fost realizat de cercetători ai USDA–ARS (Departamentul pentru Agricultură al Statelor Unite), în cadrul centrelor Carl Hayden Bee Research Center și Honey Bee Breeding, Genetics and Physiology Research Lab. Rezultatele au fost publicate în 2025 în revista științifică internațională Insects (MDPI).
 
Cercetarea a comparat comportamentul și performanța a două tipuri de colonii – albine rusești, cunoscute pentru toleranța lor mai bună la Varroa, și albine europene ne-selecționate, utilizate frecvent în apicultura comercială. Coloniile au fost iernate fie în stupine exterioare, fie în camere frigorifice speciale, unde temperatura a fost menținută constant sub +7,2°C, în întuneric complet.
 
Pentru a evita distorsionarea rezultatelor, în experiment au fost incluse doar colonii bine dezvoltate, cu peste zece rame acoperite cu albine adulte și cu un nivel scăzut de infestare cu Varroa înainte de intrarea în iarnă. Cercetătorii au urmărit nu doar supraviețuirea coloniilor, ci și dimensiunea acestora după iarnă, starea fiziologică a albinelor și capacitatea coloniilor de a fi utilizate ulterior la polenizare.
 
Diferențe între albinele rusești și cele europene
Studiul arată că albinele rusești gestionează mai eficient presiunea Varroa, menținând niveluri mai scăzute de infestare pe parcursul sezonului activ, inclusiv în toamnă. Acest lucru le permite să intre în iarnă într-o stare mai stabilă, cu mai puțin stres biologic și cu o dependență redusă de intervențiile apicultorului.
 
În cazul albinelor europene ne-selecționate, controlul Varroa depinde într-o măsură mai mare de management, mai ales în condiții de toamne calde, când zborul prelungit favorizează reinfestarea. Totuși, cercetarea evidențiază un aspect important: iernarea în spații cu microclimat controlat reduce semnificativ aceste diferențe, deoarece elimină zborul și limitează transferul parazitului între colonii. În aceste condiții, performanța de iernare a albinelor europene se apropie de cea a albinelor rusești.
 
Ce arată parametrii fiziologici
Un element-cheie al studiului îl reprezintă analiza corpului gras al albinelor, considerat un indicator esențial al rezistenței la iernare. Corpul gras nu este doar un depozit energetic, ci joacă un rol major în imunitate și în susținerea creșterii puietului la începutul primăverii.
 
Albinele iernate în spații cu microclimat controlat au prezentat niveluri mai ridicate de proteine, semn al unei bune pregătiri pentru reluarea activității. În același timp, cercetătorii au observat o scădere a rezervelor de lipide, însă această reducere este corelată cu prezența puietului în timpul iernii și nu indică o slăbire a coloniei. Practic, rezervele sunt utilizate eficient, nu consumate haotic.
 
Prin contrast, coloniile iernate în stupine exterioare, mai ales în condiții de ierni blânde, consumă resursele într-un mod mai dezordonat, din cauza perioadelor repetate de activitate și zbor, ceea ce duce la o uzură mai rapidă a albinelor de iarnă.
 
Cum funcționează mediul controlat de iernare
Deși studiul nu este un manual tehnic, autorii descriu mediul controlat ca un spațiu stabil și predictibil, conceput pentru a elimina fluctuațiile care stimulează activitatea nedorită a albinelor. Menținerea unei temperaturi constante sub +7,2°C, în întuneric complet, creează o stare de repaus profund, în care coloniile rămân în ghem, nu zboară și consumă mai puțină hrană.
 
Acest regim constant funcționează ca o „pauză biologică” pentru colonii, reducând stresul fiziologic și limitând răspândirea Varroa. În plus, apicultorul intervine mult mai puțin pe parcursul iernii, iar riscurile asociate variațiilor meteo sunt diminuate semnificativ.
 
Aspecte economice și aplicabilitate
Analiza economică inclusă în studiu arată că, în regiunile cu ierni blânde, iernarea coloniilor în spații controlate poate fi mai eficientă din punct de vedere al costurilor decât menținerea stupilor în exterior. Hrănirile suplimentare, tratamentele repetate și pierderile de colonii sunt reduse, ceea ce face metoda atractivă mai ales pentru apicultura comercială.
 
Autorii subliniază însă că iernarea controlată nu este o soluție universală. Eficiența acesteia depinde de climat, de presiunea Varroa, de nivelul de pregătire a coloniilor și de infrastructura disponibilă.
 
Cercetarea publicată în Insects arată că iernarea albinelor în spații cu microclimat controlat reprezintă o strategie viabilă de adaptare la schimbările climatice, în special în zonele cu toamne lungi și ierni blânde. Combinată cu selecția genetică pentru rezistență la Varroa, această metodă poate reduce pierderile de colonii, stabiliza producția apicolă și oferi apicultorilor un control mai bun asupra perioadei de iernare.