PĂSTURA: Când se recoltează, cum se extrage și ce valoare nutritivă are

Păstura este polenul pe care albinele îl depozitează și îl transformă în celulele fagurilor. Pentru familia de albine, aceasta reprezintă o rezervă importantă de hrană. Pentru consumul uman, este un produs apicol cu proteine, glucide, lipide și compuși bioactivi. Calitatea sa depinde de plantele din care provine polenul, de modul de recoltare și de condițiile de păstrare.
 
Recoltarea păsturii nu are o dată fixă de început. Momentul se stabilește după cantitatea de polen disponibilă în natură, puterea familiei de albine și rezervele din stup. Extragerea trebuie să vizeze surplusul, fără să compromită hrana necesară coloniei. Recoltarea se organizează în raport cu perioadele de aport abundent de polen. Calendarul diferă între regiuni, ani și stupine. De aceea, o afirmație precum „a început sezonul păsturii” trebuie raportată la situația concretă din stupină, nu prezentată drept regulă pentru toți apicultorii.
 
În tehnologiile descrise în literatura de specialitate, fagurii destinați recoltării sunt menținuți în familie aproximativ două săptămâni după umplerea cu polen, pentru maturarea produsului. Acest interval este un reper tehnologic, nu un criteriu suficient pentru a decide singur recoltarea.
 
Apicultorul trebuie să verifice și necesarul familiei. O colonie care crește puiet consumă hrană proteică, iar îndepărtarea excesivă a rezervelor îi poate afecta dezvoltarea. Recoltarea de toamnă necesită o evaluare atentă a hranei care rămâne pentru iernare și pentru reluarea creșterii puietului. Prezența păsturii în faguri nu înseamnă automat că aceasta reprezintă un surplus.
 
Păstura nu se extrage prin centrifugare, ca mierea. Granulele sunt fixate în celulele de ceară și trebuie separate de acestea. La scară mică, extracția se poate face manual, cu instrumente speciale. Metoda presupune multă muncă, dar permite scoaterea granulelor din celule. Pentru cantități mai mari, există procedee mecanizate, care includ răcirea sau congelarea fagurilor, fragmentarea lor și separarea păsturii de ceară prin site și echipamente dedicate. Unele tehnologii includ și uscarea controlată.
 
Există și faguri artificiali cu celule demontabile, concepuți pentru producerea păsturii. După maturarea produsului, componentele se separă, iar conținutul celulelor este evacuat. Un studiu asupra acestei tehnologii descrie recoltarea după aproximativ două săptămâni de maturare în stup.
 
Extragerea prin înmuiere în apă poate provoca pierderi de substanțe nutritive. Alegerea metodei trebuie să țină cont atât de randament, cât și de puritatea și calitatea produsului final.
 
După extracție, păstura trebuie curățată de resturile de ceară și de alte impurități, apoi ambalată în recipiente pentru alimente. Condițiile de păstrare depind de umiditate și de tratamentele aplicate.
 
Pentru produsul cu umiditate mai mare, refrigerarea sau congelarea pot face parte din metoda de conservare. Păstura uscată necesită protecție împotriva umezelii, căldurii și luminii. Nu există un termen de valabilitate unic, valabil pentru orice păstură. Producătorul trebuie să îl stabilească în funcție de caracteristicile produsului, ambalaj și verificările de stabilitate.
 
Congelarea nu înlocuiește igiena și nu garantează eliminarea tuturor microorganismelor. Nici conservarea naturală din stup nu protejează produsul de orice alterare după extracție.
 
Ce beneficii nutritive are păstura
Păstura poate completa alimentația cu proteine și aminoacizi, glucide, acizi grași și minerale. Cantitățile diferă însă mult după originea botanică. Într-un studiu asupra unei probe de păstură din Maroc, cercetătorii au identificat aproximativ 20 g de proteine la 100 g de produs, alături de zaharuri, minerale, tocoferoli și compuși fenolici. Această valoare descrie proba analizată și nu poate fi atribuită tuturor produselor comercializate.
 
Un studiu care a simulat digestia gastrointestinală a constatat o accesibilitate mai mare a unor nutrienți din păstură față de polen, în special a proteinelor. Rezultatul susține interesul pentru valoarea sa alimentară, dar provine dintr-un model de laborator. Nu demonstrează că orice persoană va absorbi integral nutrienții sau că păstura este întotdeauna superioară polenului.
 
Păstura conține proteine și aminoacizi, care contribuie la formarea și refacerea țesuturilor, precum și glucide, care furnizează energie organismului. În compoziția sa se găsesc și acizi grași, vitamine și minerale. Cantitățile diferă în funcție de plantele din care albinele au colectat polenul.
 
Păstura poate completa aportul de nutrienți din alimentație. Conține și polifenoli, compuși cu activitate antioxidantă demonstrată în laborator. Aceștia sunt studiați pentru rolul lor în protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ, însă efectele consumului de păstură asupra sănătății necesită mai multe cercetări la oameni. Transformările naturale din stup pot face unele substanțe nutritive mai accesibile digestiei.
 
Bibliografie: Păstura ca produs funcțional: Compoziția chimică și proprietățile bioactive