DIAREEA LA CAPRE: Cauze, simptome și măsuri de intervenție pentru crescători

Diareea reprezintă una dintre cele mai frecvente probleme de sănătate întâlnite în creșterea caprinelor, având impact direct asupra stării generale a animalului, producției de lapte și sporului în greutate. Afecțiunea poate apărea la orice vârstă, însă este mai periculoasă la iezi, unde deshidratarea se instalează rapid și poate duce la pierderi semnificative în efectiv.
 
Principalele semne sunt scaunele moi sau apoase, murdărirea zonei perianale, mirosul puternic al dejecțiilor și scăderea apetitului. În cazurile mai grave pot apărea letargia, slăbirea rapidă, deshidratarea, ochii înfundați și scăderea temperaturii corporale. La iezi, evoluția poate fi accelerată, iar intervenția întârziată reduce considerabil șansele de recuperare.
 
Diareea la capre poate avea origine alimentară, infecțioasă, parazitară sau de mediu, iar identificarea corectă a cauzei este esențială pentru intervenția rapidă și eficientă. În practică, episoadele digestive apar frecvent în urma mai multor factori combinați, nu a unuia singur.
 
Cauzele alimentare sunt cele mai des întâlnite. Schimbarea bruscă a rației, trecerea rapidă de la fân uscat la pășunat intens sau introducerea furajelor verzi în cantități mari pot perturba flora ruminală și procesul de fermentație. Furajele mucegăite, alterate sau depozitate în condiții necorespunzătoare pot conține micotoxine care irită mucoasa digestivă. Excesul de concentrate, cereale măcinate fin sau resturi alimentare nepotrivite determină dezechilibre digestive și acidoză ruminală, favorizând scaunele moi. De asemenea, lipsa fibrei în rație și apa murdară ori foarte rece pot contribui la apariția tulburărilor intestinale.
 
Cauzele infecțioase includ bacterii precum Escherichia coli sau Salmonella, virusuri digestive și protozoare. Acestea se transmit rapid în efectivele aglomerate, prin apă contaminată, hrană murdară sau contact direct între animale. Iezilor le sunt specifice formele acute, în care deshidratarea se instalează rapid, mai ales în primele săptămâni de viață, când imunitatea este încă slab dezvoltată.
 
Cauzele parazitare sunt frecvente în sistemele extensive de creștere și apar în urma infestărilor cu paraziți interni – viermi gastrointestinali sau coccidii. Pășunile suprasolicitate, lipsa rotației și igiena deficitară a adăpostului favorizează acumularea larvelor parazitare. Diareea de origine parazitară este adesea însoțită de slăbire progresivă, blană ternă și scăderea apetitului.
 
Factorii de mediu și stresul joacă un rol important ca element declanșator. Transportul, schimbarea adăpostului, variațiile bruște de temperatură, umiditatea ridicată, curenții de aer sau supraaglomerarea pot slăbi rezistența organismului și pot activa dezechilibrele digestive deja existente. În plus, înțărcarea bruscă la iezi și competiția pentru hrană în turme numeroase cresc riscul apariției episoadelor diareice.
 
Primul pas este izolarea animalului afectat și asigurarea accesului permanent la apă curată pentru prevenirea deshidratării. Se recomandă ajustarea temporară a rației, eliminarea furajelor suspecte și administrarea de soluții de rehidratare orală. În cazurile persistente sau severe este necesară consultarea medicului veterinar, care poate indica tratament medicamentos specific, în funcție de cauza identificată.
 
Prevenția se bazează pe igiena adăpostului, curățarea regulată a vaselor de hrană și apă, introducerea treptată a schimbărilor alimentare și respectarea programelor de deparazitare. O alimentație echilibrată, furaje de calitate și monitorizarea zilnică a comportamentului animalelor reduc semnificativ riscul apariției diareei în efectiv.