HORCĂITUL LA PUI ÎN TIMPUL VERII. Cauze și soluții

Vara aduce temperaturi ridicate și o umiditate variabilă, factori care influențează direct sănătatea respiratorie a puilor. Într-un adăpost slab ventilat, cu praf în suspensie și amoniac acumulat din dejecții, căile respiratorii se irită ușor. Aceste iritații duc la congestie și mucus, ceea ce se manifestă prin horcăit, respirație dificilă și uneori strănut.
 
În același timp, diferențele de temperatură dintre zi și noapte sau curenții de aer direcți pot stresa termic puii. Chiar dacă temperatura generală pare potrivită, un curent de aer rece într-o zonă umedă sau un strat de așternut neîntors pot produce un microclimat local dăunător. Când apare horcăitul, de cele mai multe ori este vorba despre un cumul de factori – de la aerisire deficitară, la densitate prea mare, stres termic și o igienă inadecvată.
 
Ce pericole ascunde horcăitul netratat?
Lăsat netratat, horcăitul poate evolua rapid spre infecții respiratorii mai grave, cum ar fi laringotraheita, bronșita infecțioasă sau micoplasmoza. Aceste boli compromit nu doar starea generală a efectivului, ci și performanțele de creștere și conversia furajului. Puii bolnavi consumă mai puțină hrană, cresc mai lent și devin mai vulnerabili la alte boli oportuniste.
 
Mai mult, într-un efectiv afectat de o boală respiratorie, riscul de transmitere rapidă este extrem de mare, mai ales în spații închise cu densitate crescută. Dacă horcăitul nu este gestionat la timp, poate duce la mortalitate crescută și pierderi economice semnificative.
 
Cum intervenim pentru a corecta problema?
Primul pas este asigurarea unui microclimat corect. Se verifică imediat temperatura, umiditatea, mirosul de amoniac și prezența curenților de aer. Ventilația trebuie să fie funcțională, dar nu agresivă. Așternutul trebuie aerisit și menținut uscat, iar spațiul populat conform densității recomandate pentru vârstă.
 
În paralel, se pot administra suplimente cu efect antiinflamator și imunostimulator (vitamina C, complex B, extracte din plante). Dacă horcăitul persistă, se recomandă consultarea medicului veterinar pentru un tratament țintit, în funcție de suspiciunea clinică. Uneori sunt necesare antibiotice cu spectru respirator sau produse pentru micoplasme.
 
Igiena bețelor, adăpătorilor și a suprafețelor trebuie întărită, iar accesul la praf sau surse de alergeni limitat. În cazul în care s-au mai înregistrat episoade similare în trecut, se poate discuta despre o schemă profilactică de vaccinare sau de susținere respiratorie în perioadele critice.