IMPORTURILE IEFTINE ȚIN CAȘCAVALUL MOLDOVENESC DEPARTE DE RAFT

Sectorul lactatelor din Republica Moldova traversează o perioadă în care competiția nu mai este doar la capitolul calitate sau tradiție, ci la un criteriu mai dur: prețul. În timp ce procesatorii locali încearcă să-și mențină producția într-un context marcat de costuri mai mari și investiții amânate, pe piață ajung tot mai multe produse de import la prețuri dificil de egalat. Efectul se vede direct la raft și, în lanț, în fermele care furnizează lapte, dar și în fabricile care ar putea produce mai mult.
 
Carolina Linte, director executiv al Asociației Producătorilor și Procesatorilor de Lapte, în cadrul podcastului „Agricultura modernă” susține că importurile din țările vecine au devenit un factor major de presiune pentru industria locală, mai ales pe segmentul produselor maturate, unde investiția în timp și stocuri este mare, iar piața poate fi pierdută rapid.
 
Vă spun sincer, astăzi din Ucraina vin produse sub prețul de cost, fiindcă ei trebuie să-și mențină șeptelul… dar trebuie și noi cumva să aplicăm mai multe mecanisme, fiindcă statul are posibilitatea pentru ca să avem dezvoltarea economică, nu doar să supraviețuim, a explicat Carolina Linte.
 
11.000 de tone importate: paradoxul cașcavalului
În spatele prețurilor mici stă un paradox pe care industria îl repetă de ani: Republica Moldova importă volume mari de cașcaval, deși ar putea produce o parte considerabilă local. Potrivit Carolinei Linte, studiile actualizate ale asociației arată că deficitul nu este neapărat unul de potențial, ci de competitivitate și condiții de producție.
 
Noi întotdeauna actualizăm studiile… și am văzut și noi că situația nu este bună absolut deloc: circa 11.000 de tone de cașcavaluri noi importăm. Noi am fi putut să substituim aceste importuri prin producerea locală, a menționat ea.
 
Substituirea importurilor, însă, nu se face doar prin „a produce mai mult”. Segmentul cașcavalurilor presupune maturare, stocuri, cash-flow blocat, investiții în utilaje, standarde și acces la rețele comerciale. Iar aici, spune reprezentanta asociației, apare problema-cheie: poți să investești și să produci, dar să nu ai acces real la raft, în timp ce importul își păstrează pozițiile prin preț.
 
Într-o piață cu putere de cumpărare limitată, diferența de preț devine decisivă. Carolina Linte descrie un scenariu simplu, pe care îl confirmă orice cumpărător: dacă produsul local este mai scump, o parte mare din consumatori se va orienta spre alternativa ieftină, indiferent de discursul despre patriotism economic.
 
Desigur că dacă din partea cealaltă vin importurile, cașcavalul tău e 120 de lei, dar importul e la 80 de lei, onsumatorul nostru va accepta mai degrabă cel de 80 de lei, a spus ea.
 
Această realitate limitează și eficiența campaniilor de încurajare a consumului de produse locale. Mesajul „consumați local” poate funcționa emoțional pe termen scurt, dar nu rezolvă problema de bază: competitivitatea. Mai ales într-o perioadă în care, după vârfurile de consum din sărbători, bugetele familiilor revin la calcule stricte.
 
La nivel declarativ îmi place ‘consumăm local’, dar asta nu va salva situația. Este o practică pe termen scurt, oricum după sărbători consumatorul se va trezi că trebuie să asigure familia și va merge și va alege cel mai ieftin, a punctat Carolina Linte.
 
Materia primă decide produsul final: fără lapte bun, nu ai cașcaval competitiv
Un alt motiv pentru care producția locală nu reușește să acopere segmentul importurilor ține de calitatea și constanța materiei prime. Cașcavalul nu este un produs care se „face din orice lapte”. Pentru un cașcaval competitiv, procesatorul are nevoie de lapte cu parametri buni și stabili, iar calitatea începe în fermă, unde pot fi implementate norme de igienă, sănătate și bunăstare animală.
 
În interviu, Carolina Linte insistă asupra indicatorilor tehnici care influențează direct rezultatul: numărul de celule somatice, numărul total de germeni, grăsimea, pH-ul, temperatura de transport și, mai ales pentru cașcaval, nivelul de proteină. În lipsa unei baze solide de lapte calitativ și predictibil, costul de producere crește, iar produsul ajunge la raft cu un preț care îl scoate din competiția directă cu importul.
 
Lanțul se rupe, de fapt, la punctul în care procesatorul local trebuie să transforme investiția în vânzare. În cazul cașcavalurilor, investiția este dublă: în producție și în timp. Maturarea înseamnă stocuri, spații, control de calitate, finanțare. Iar dacă, între timp, raftul este ocupat de importuri mai ieftine, riscul comercial devine prea mare pentru mulți operatori.
 
Carolina Linte descrie această vulnerabilitate ca pe un cerc vicios: fără măsuri care să echilibreze concurența, procesatorii vor evita investițiile în produse care necesită capital mare și recuperare lentă, iar piața va rămâne dependentă de import.
 
Ce soluții vede sectorul: mecanisme legale și măsuri temporare
În opinia reprezentantei asociației, Republica Moldova are instrumente care ar putea fi folosite pentru a tempera dezechilibrele, inclusiv pe termen scurt, astfel încât procesatorii locali să poată porni sau extinde producția. Ea invocă existența cadrului legal pentru măsuri de protecție comercială și necesitatea unor studii economice care să argumenteze intervențiile, în limitele tratatelor internaționale.
 
Mesajul ei nu este despre izolare sau interzicerea importurilor, ci despre un echilibru care să permită industriei să se dezvolte, nu doar să reziste.
 
În final, problema nu este că importurile există — ele există în toate economiile. Problema apare atunci când importurile devin reperul de preț într-o piață mică și fragilă, iar producătorul local rămâne fără spațiu de creștere. În acest context, cașcavalul moldovenesc nu se luptă doar cu preferințele consumatorului, ci cu o ecuație economică în care diferența de preț înghite investiția, iar lipsa predictibilității blochează modernizarea.

Pentru o discuție amplă despre dezvoltarea sectorului lactatelor, vedeți podcastul „Agricultura modernă” cu invitata Carolina Linte.