Supraviețuirea și dezvoltarea ulterioară a purceilor nou-născuți depind aproape în totalitate de ceea ce se întâmplă în primele ore de viață. Imediat după fătare, purcelușul intră într-un mediu nou, rece și plin de provocări. În acest moment, accesul rapid la colostru devine vital. Colostrul nu este doar hrană – este un scut biologic. Prin el, purcelul primește anticorpii materni care îi vor asigura protecția în fața infecțiilor în primele săptămâni, până când sistemul imunitar propriu se maturizează.
Însă nu toți purceii se mișcă cu aceeași viteză sau cu aceeași forță către mamelon. Cei mai mici sau slabi riscă să fie respinși sau să ajungă prea târziu. Intervenția atentă a îngrijitorului poate face diferența. Observarea activă a primelor ore de viață nu este doar recomandabilă, ci esențială pentru reducerea mortalității neonatale.
Purceii și lupta cu frigul
Un purcel care nu vocalizează, nu caută căldură sau rămâne inert într-un colț al boxei transmite un semnal clar: nu se adaptează bine. Temperatura din maternitate trebuie să fie una constantă și adaptată nevoilor nou-născutului. În timp ce scroafa se simte confortabil la aproximativ 20°C, purcelușul are nevoie de peste 30°C în primele ore, altfel riscă hipotermie. Dacă stau împrăștiați, tremură sau nu se ridică, este un semnal că ceva nu funcționează.
Cordonul ombilical
Igiena cordonului ombilical este uneori trecută cu vederea. Însă infecțiile ombilicale pot deveni poarta de intrare pentru septicemii sau artrite, afecțiuni care compromit complet dezvoltarea purceilor.
Una dintre cele mai frecvente greșeli este presupunerea că „natura știe ce face”. În condițiile fermei moderne, cu loturi mari și productivitate ridicată, natura are nevoie de ajutor. Supraaglomerarea în boxă, greșelile de poziționare la supt, zdrobirile accidentale de către scroafă.
Intervenția atentă în primele 72 de ore nu înseamnă doar supraveghere pasivă. Înseamnă triere, redistribuire la supt, aplicarea de suplimente acolo unde colostrul nu este suficient.