PREGĂTIREA OILOR PENTRU MONTĂ: Cum putem crește rata de gestație

Începutul toamnei este, pentru multe exploatații, perioada în care oile intră în sezonul natural de reproducție. Este etapa când fermierii trebuie să aprecieze condiția corporală prin palparea zonei lombare, urmărind cât de evidente sunt coloana vertebrală și apofizele laterale. Oile slabe trebuie separate de cele aflate în stare bună de întreținere și hrănite diferențiat. În acest grup ajung frecvent animalele care au alăptat doi miei, oile în vârstă, cele cu probleme dentare, paraziți sau afecțiuni ale ongloanelor.
 
Refacerea condiției corporale nu se produce în câteva zile. Pentru ca o oaie să câștige un punct pe scara corporală pot fi necesare șase-opt săptămâni de furajare corespunzătoare. De aceea, verificarea efectivului în ajunul introducerii berbecilor este prea târzie pentru a corecta problemele importante. Specialiștii DAERA recomandă evaluarea și gruparea oilor din timp, astfel încât cele slabe să beneficieze de cele mai bune furaje.
 
Nici îngrășarea excesivă nu este de dorit. Oile prea grase pot avea o activitate reproductivă mai slabă și prezintă un risc mai mare de probleme pe parcursul gestației. Scopul nu este ca animalele să fie cât mai grase, ci să intre la montă într-o stare echilibrată.
 
Ce înseamnă „flushingul” oilor
Flushingul este o îmbunătățire controlată a nivelului de alimentație înaintea montei și în primele săptămâni ale acesteia. Practica urmărește stimularea activității ovariene, creșterea ratei de ovulație și reducerea numărului de oi care rămân negestante.
 
Suplimentarea trebuie începută, de regulă, cu două-trei săptămâni înainte de introducerea berbecilor și continuată încă două-trei săptămâni după începerea montei. Oile pot fi mutate pe o pășune cu vegetație tânără și suficientă sau pot primi furaje cu o valoare energetică mai ridicată.
 
Dacă pășunea de la sfârșitul verii este uscată și săracă, doar prelungirea timpului de pășunat nu rezolvă problema. În funcție de greutatea animalelor și de calitatea furajului de bază, rația poate fi completată cu cereale sau cu un nutreț combinat formulat pentru ovine. Cantitatea trebuie stabilită după analiza furajelor și introdusă treptat, pentru a evita acidoza și tulburările digestive.
 
Nu există însă o singură rație potrivită pentru toate fermele. O oaie slabă, aflată pe un teren cu vegetație îmbătrânită, are alte necesități decât una care pășunează masă verde de bună calitate. Flushingul dă cele mai bune rezultate la oile cu stare corporală medie sau ușor scăzută. La animalele deja grase, suplimentarea abundentă nu aduce același avantaj și poate deveni inutilă.
 
Este important ca nivelul alimentației să nu scadă brusc imediat după montă. Pierderea rapidă în greutate în primele săptămâni poate afecta menținerea embrionilor. Recomandările tehnice indică menținerea unei alimentații constante pe întreaga perioadă de împerechere. SDSU Extension recomandă o condiție corporală de aproximativ 3–3,5 atât pentru oi, cât și pentru berbeci, înaintea sezonului de reproducție.
 
Pregătirea berbecilor trebuie începută cu șase-opt săptămâni înainte. Acesta este intervalul necesar formării și maturării spermatozoizilor, astfel încât problemele apărute în această perioadă – febră, subnutriție, stres termic sau boală – se pot reflecta asupra fertilității din timpul montei.
 
Berbecii trebuie examinați individual. Se verifică dinții, ochii, picioarele, ongloanele, penisul și testiculele. Cele două testicule trebuie să fie bine dezvoltate, aproximativ egale, ferme, dar nu tari, fără umflături sau zone dureroase. Orice suspiciune impune un examen efectuat de medicul veterinar.
 
Șchiopătura nu este o problemă minoră în această perioadă. Un berbec care se deplasează greu poate manifesta interes pentru oi, dar nu reușește să efectueze suficiente monte. Ongloanele trebuie corectate din timp, nu chiar în ziua introducerii în efectiv, pentru a permite vindecarea eventualelor leziuni.
 
Câte oi pot fi repartizate unui berbec
Numărul depinde de vârsta și experiența berbecului, de suprafața parcelei, relieful terenului, durata sezonului de montă și sincronizarea căldurilor.
 
În condiții obișnuite, unui berbec adult, sănătos și verificat îi pot fi repartizate aproximativ 30–40 de oi. Pentru un berbec tânăr, numărul trebuie redus, de regulă, la 15–25 de femele. Dacă oile au fost sincronizate și multe intră în călduri într-un interval scurt, este nevoie de mai mulți berbeci, deoarece solicitarea este mult mai mare.
 
Montarea unui ham cu cretă colorată pe berbec este o metodă simplă de control. Oaia este marcată atunci când are loc monta, iar fermierul poate vedea zilnic dacă berbecul este activ și câte femele a acoperit.
 
Culoarea se schimbă după aproximativ 14–17 zile. Dacă o oaie primește ulterior un semn de altă culoare, înseamnă că a revenit în călduri și este posibil ca prima montă să nu fi dus la instalarea gestației. Dacă mai multe oi revin simultan, trebuie verificat berbecul, nu presupus automat că problema se află la femele.
 
Înregistrarea datelor ajută și la estimarea perioadei fătărilor. Gestația la oaie durează, în medie, aproximativ 147 de zile, cu variații în funcție de rasă, vârsta femelei și numărul de fetuși.
 
Înaintea montei se verifică ongloanele, dantura, ugerul și starea generală. Oile cu mastite cronice, defecte grave ale ugerului, probleme dentare avansate, prolapsuri repetate sau rezultate reproductive slabe trebuie evaluate pentru reformă.
 
Controlul paraziților nu ar trebui făcut automat, doar pentru că începe toamna. Este preferabil ca decizia de tratament să se bazeze pe examenul coproparazitologic, istoricul fermei și recomandarea medicului veterinar. Folosirea repetată și nejustificată a acelorași produse favorizează apariția rezistenței la antiparazitare.
 
Tratamentele, vaccinările și fasonarea ongloanelor trebuie planificate înaintea campaniei, astfel încât animalele să nu fie supuse unui stres suplimentar chiar în perioada montei.
 
La introducerea unor oi sau berbeci cumpărați din alte efective este necesară carantina. Animalele nou-venite pot aduce paraziți rezistenți, afecțiuni ale picioarelor sau boli reproductive, chiar dacă la cumpărare nu prezintă semne evidente.
 
După încheierea montei, diagnosticul ecografic permite identificarea oilor gestante și, la momentul potrivit, estimarea numărului de fetuși. Informația este importantă pentru organizarea furajării: oile cu un singur miel nu trebuie hrănite la fel ca cele care poartă gemeni sau tripleți.