Sectorul laptelui se confruntă în prezent cu o dublă criză, cea datorată pandemiei și a secetei, care, în cele din urmă a afectat producătorii de materie primă. Cel puțin asta se arată întrun studiu „Matricea COVID 19 Efectele Globale ale Pandemiei COVID19 asupra Economiei Nationale”, care a fost elaborat de către Consiliul Economic împreună cu Banca Mondială și postat de Asociația Națională a Producătorilor de Lapte și Produse Lactate „Lapte” pe pagina oficială de pe Facebook. Potrivit datelor, cifra de afaceri pe durata stării de urgență a scăzut cu 10-15%.

„Restricțiile de activitate aplicate restaurantelor, școlilor și grădinițelor au limitat, într-o oarecare măsură, accesul la piața de desfacere, însă consumul laptelui și a produselor lactate în magazine a fost neperturbat. Seceta a afectat negativ sursa de materie primă și anume laptele achiziționat de la populație. Pentru aceștia din urmă, prețurile înalte la furajere au servit drept imbold pentru sacrificarea animalelor în condițiile când prețul la laptele livrat către producător a rămas la același nivel”, se mai arată în studiul dat.

Reprezentanții acesteia susțin că 80% din materia primă este achiziționată direct de la populație prin intermediul unei rețele de colectori angajați de fabricile de lapte. Astfel, în momentul de față, prioritatea numărul unu pentru industria laptelui, este suportul pentru micii fermieri furnizori de materie primă pentru a se asigura cu furaje.

 „O barieră birocratică în implementarea acestei soluții rezidă în faptul că subvențiile oferite de AIPA sunt țintite spre producătorii agricoli din sectorul formal, or, majoritatea absolută a fermierilor, furnizori de lapte ca materie primă, nu au statut înregistrat. În virtutea faptului că termenul de consum al laptelui și produselor lactate naturale este unul scurt, piața locală este dominată de producția locală care constituie circa 70%, în timp ce producția de import (lapte pasteurizat și produse lactate derivate) constituie circa 30%”, este indicat ăn studiu.
Există un potențial de înlocuire a importurilor cu producție locală, însă doar în condițiile când furnizorii de materie primă vor fi protejați. În acest sens, există doar cazuri izolate de integrare pe verticală a lanțului valoric.

Câteva ferme mari de bovine, ovine și caprine au reușit să înființeze mici fabrici de producție de lapte și lactate, însă datorită caracterului informal și dispersat al furnizorilor de lapte, nu există cazuri când fabricile mari ar exercita un control asupra acestora. Potențialul de export al laptelui și produselor lactate este nevalorificat. Obstacolul fundamental cu care se confruntă producătorii de lapte și lactate (care din punct de vedere al prețurilor ar putea fi competitivi în România) ține de implementarea standardelor europene.