Ce este digestatul și cum se obține
Digestatul este produsul secundar obținut în urma fermentării anaerobe a gunoiului de grajd, a resturilor vegetale și a altor materiale organice într-o instalație de biogaz. În acest proces, microorganismele descompun materia organică, eliberând biogaz – folosit ulterior pentru producerea de energie electrică și termică.
Rezultatul final este o masă omogenă, bogată în azot, fosfor, potasiu și alte microelemente, care poate fi aplicată direct pe sol ca îngrășământ organic.
Prin fermentare, substanțele nutritive devin mai ușor asimilabile pentru plante, iar conținutul de materie organică se stabilizează, reducând riscul pierderilor de azot sub formă de amoniac sau nitrați.
Avantajele digestatului comparativ cu gunoiul de grajd
1. Eficiență nutrițională mai mare.
Digestatul conține azot într-o formă mai accesibilă pentru plante (amoniacal), ceea ce îl face un îngrășământ rapid disponibil. În plus, raportul optim de nutrienți contribuie la o creștere uniformă a culturilor și la o fertilizare mai controlată.
2. Reducerea emisiilor și a mirosurilor.
Prin fermentarea gunoiului de grajd în instalații de biogaz, o mare parte din gazele cu efect de seră este captată, transformându-se în energie. Aplicarea digestatului pe sol degajă semnificativ mai puține mirosuri neplăcute decât gunoiul de grajd proaspăt.
3. Valorificarea deșeurilor și economie circulară.
Digestatul contribuie la un model de agricultură sustenabilă, în care reziduurile agricole și gunoiul de grajd sunt reutilizate pentru a produce energie și îngrășăminte organice. Astfel, fermierii își pot reduce dependența de îngrășămintele minerale, tot mai scumpe și cu impact climatic ridicat.
4. Aplicare mai ușoară și control mai bun.
Digestatul, fiind lichid, poate fi aplicat uniform pe suprafața solului cu ajutorul utilajelor moderne – injectoare, sisteme de irigare sau tancuri de împrăștiere cu precizie ridicată. Acest lucru asigură o dozare mai exactă și pierderi minime de nutrienți.
Dezavantaje și provocări în utilizare
- Totuși, digestatul nu este o soluție universală. Printre provocările majore se numără:
- Costurile ridicate pentru instalarea și întreținerea unei stații de biogaz;
- Necesitatea unei bune gestionări a depozitării, pentru a preveni pierderile de nutrienți și mirosurile;
- Posibilul conținut ridicat de amoniac, care necesită o aplicare atentă, mai ales în perioadele calde, pentru a evita pierderile prin volatilizare;
- Riscul de compacție a solului, în cazul aplicării frecvente fără rotație corespunzătoare a culturilor.
- De asemenea, digestatul are o valoare fertilizantă mai imediată, dar o contribuție mai redusă la structura humică a solului comparativ cu gunoiul de grajd solid, care asigură o sursă de materie organică pe termen lung.
Tendințe în Europa
În Europa, tot mai multe ferme adoptă modelul „zero deșeuri”, în care gunoiul de grajd nu mai este considerat un reziduu, ci o resursă valoroasă. Țări precum Germania, Danemarca și Austria au deja o pondere semnificativă de îngrășăminte organice provenite din digestat, utilizate nu doar în fermele zootehnice, ci și în culturile vegetale.
Fermierii preferă această metodă datorită eficienței economice și ecologice, dar și pentru că respectă normele tot mai stricte privind emisiile de amoniac și gestionarea nutrienților.
Sursa: Agrarheute