FORMULA CARE ÎI AJUTĂ PE FERMIERI SĂ EVITE FERTILIZAREA INUTILĂ

Rezultatele analizelor de sol sunt prezentate, de regulă, în părți per milion – ppm sau mg/kg. Pentru mulți agricultori, aceste valori sunt dificil de transpus în cantitatea efectivă de elemente nutritive existentă pe un hectar. Un calcul simplu poate oferi însă o imagine mai clară asupra rezervelor din stratul analizat și poate contribui la stabilirea corectă a fertilizării, scrie Agrointel.
 
Un ppm înseamnă un miligram de element nutritiv într-un kilogram de sol. Pentru a transforma valoarea indicată de laborator în kilograme la hectar trebuie luate în calcul adâncimea de prelevare și densitatea aparentă a solului.
 
Formula este următoarea: kg/ha = ppm × adâncimea stratului de sol (cm) × densitatea aparentă (g/cm³) × 0,1
 
De exemplu, pentru stratul de 0–20 cm și o densitate aparentă estimată la 1,5 g/cm³, fiecare ppm corespunde aproximativ unei cantități de 3 kg/ha. Astfel, o analiză care indică 20 ppm dintr-un anumit element arată că în stratul respectiv există circa 60 kg/ha.
 
Calculul poate fi realizat rapid prin înmulțirea valorii din buletinul de analiză cu factorul corespunzător stratului de sol. Pentru o adâncime de 20 cm și o densitate de 1,5 g/cm³, factorul este 3. În cazul altor adâncimi sau tipuri de sol, valoarea trebuie ajustată.
 
Rezultatul obținut nu trebuie interpretat drept cantitatea de îngrășământ pe care fermierul o poate elimina automat din planul de fertilizare. Analiza arată rezerva elementului nutritiv din sol, însă numai o parte din aceasta este accesibilă plantelor într-un anumit moment.
 
Disponibilitatea nutrienților este influențată de mai mulți factori, printre care pH-ul, umiditatea și temperatura solului, conținutul de materie organică, textura terenului și activitatea microorganismelor. Contează, de asemenea, metoda de laborator utilizată pentru determinarea fiecărui element.
 
În cazul fosforului și potasiului trebuie verificat și modul în care sunt exprimate rezultatele. Laboratoarele pot raporta valorile fie sub formă de element, fie sub formă de oxizi. Pentru transformare se folosesc coeficienți diferiți: fosforul elemental se înmulțește cu 2,29 pentru exprimarea în P₂O₅, iar potasiul cu 1,20 pentru exprimarea în K₂O.
 
Cunoașterea rezervelor de nutrienți permite elaborarea unui plan de fertilizare adaptat fiecărei parcele. În zonele bine aprovizionate, cantitatea administrată poate fi redusă, în timp ce pe suprafețele deficitare sunt necesare doze mai mari sau aplicări diferențiate.
 
Totuși, interpretarea nu trebuie făcută doar pe baza unei singure valori. Rezultatele analizei trebuie corelate cu necesarul culturii, producția planificată, istoricul fertilizării și capacitatea plantelor de a utiliza elementele existente în sol.
 
Prin transformarea valorilor din ppm în kilograme la hectar, fermierii pot înțelege mai ușor ce rezerve au deja în teren. Pentru stabilirea dozelor finale de îngrășăminte rămâne însă necesară o recomandare agrochimică realizată în funcție de condițiile concrete ale parcelei.