Tăierile în verde – sau tăierile de vară – sunt intervenții importante în gestionarea pomilor fructiferi, în special la specii sensibile precum cireșul, vișinul și caisul. Ele nu înlocuiesc tăierile de iarnă, dar le completează, ajutând la o dezvoltare controlată a coroanei și la menținerea sănătății arborilor.
Tăierea se face, de regulă, la 2–3 săptămâni după recoltare, când pomul este activ fiziologic, iar rănile se vindecă rapid. Pentru cireș și vișin, perioada optimă este în iulie–început de august, imediat după ce fructele au fost culese. La cais, tăierile de vară se pot face chiar mai devreme, mai ales dacă au fost semne de îmbolnăvire în timpul fructificării.
Scopul acestor tăieri este dublu: eliminarea ramurilor care umbresc excesiv coroana și corectarea dezechilibrelor de creștere. Pomii prea deși rețin umiditatea, ceea ce favorizează apariția bolilor criptogamice. În plus, o coroană aerisită asigură o mai bună coacere a lemnului și stimulează formarea mugurilor de rod pentru anul următor.
Tăierea se face în funcție de vârsta și forma pomului. Se elimină lăstarii crescuți vertical, cei care concurează axul central sau ramurile de schelet, precum și cele care cresc spre interiorul coroanei. În cazul ramurilor afectate de boli sau dăunători, tăierea trebuie făcută până în lemn sănătos, iar instrumentul se dezinfectează după fiecare tăietură suspectă.
Un aspect important este să nu se exagereze: o tăiere prea severă în mijlocul verii poate duce la stres hidric sau la declanșarea unor creșteri necontrolate, greu de gestionat în sezonul următor.
Tăierile de vară nu se fac niciodată în zilele foarte călduroase sau imediat după ploi. Ideal este să se intervină dimineața sau spre seară, pe vreme uscată, pentru a reduce riscul de infecții la nivelul rănilor.
Prin aplicarea corectă a tăierilor de vară, se obține o coroană echilibrată, o ventilare eficientă, iar pomul este mai bine pregătit pentru iarnă și mai productiv în anul ce urmează.