Potrivit Uniunii Ruse de Cereale (RGU), aproape 35.000 de fermieri au intrat în faliment în ultimii cinci ani, iar presiunea economică se accentuează. Dobânzile la creditele bancare au ajuns la 27–28%, deși rata de referință a Băncii Centrale a Rusiei este de 18%. În același timp, costurile de producție au crescut cu 20% doar în ultimul an, ca urmare a scumpirii combustibilului, energiei și fertilizanților.
Cu toate acestea, prețurile angro pentru grâu și alte culturi au rămas stabile, ceea ce erodează marjele de profit ale fermierilor. „Totul devine mai scump, cu excepția cerealelor”, avertizează reprezentanții RGU.
Un alt factor major care alimentează criza este centralizarea exporturilor: 80% din livrările de cereale din porturile Azov-Marea Neagră sunt controlate de doar cinci companii. Această concentrare limitează concurența, forțând fermierii să vândă la prețuri mici, uneori chiar sub costul de producție.
În paralel, guvernul rus menține taxa pe exportul de cereale, introdusă inițial ca măsură temporară în perioada pandemiei COVID-19. Această taxă generează anual venituri de peste 187 miliarde de ruble, dar fermierii acuză autoritățile că ignoră apelurile de a o reduce sau elimina.
De asemenea, statul impune obligativitatea asigurării culturilor, însă eficiența programului este contestată. „Nu ne asigurăm culturile. Nu ne jucăm cu statul pentru că asigurarea nu funcționează aici”, declară Yuri Kashirin, președintele Agropromsoyuz.
Scăderea suprafețelor cultivate și schimbarea culturilor
Suprafața cultivată cu grâu de primăvară este estimată la 11,8 milioane hectare în 2025, cel mai mic nivel din ultimul deceniu. Mulți fermieri, în special cei dincolo de Munții Ural, planifică să abandoneze peste 1 milion de hectare, orientându-se spre floarea-soarelui și alte culturi considerate mai profitabile.
„Reducerea suprafeței cultivate cu grâu se datorează scăderii profitabilității, chiar la nivel negativ în ultimii doi-trei ani. Toți colegii și vecinii mei refuzăm să semănăm grâu”, spune Pavel Vergeichik, director al companiei Agrokapital.
Această schimbare riscă să afecteze fertilitatea solului și să favorizeze apariția dăunătorilor specifici, ceea ce va complica și mai mult redresarea sectorului.
Datele Rusagrotrans arată că exporturile rusești de grâu ar putea scădea la 41 milioane tone în sezonul 2025, față de 55 milioane tone în anul precedent. Aceasta înseamnă o reducere a cotei Rusiei pe piața globală de la 28% la 22%.
În mai 2025, Rusia a exportat cereale către doar 18 țări, față de 50 în anul anterior. Această restrângere a piețelor afectează direct fluxurile comerciale globale și influențează prețurile internaționale la cereale.
Criza cerealelor din Rusia creează oportunități pentru țările din regiunea Mării Negre, inclusiv România, Republica Moldova, Ucraina și Bulgaria, care ar putea prelua o parte din cota de piață pierdută.
Totuși, experții avertizează că volatilitatea prețurilor și incertitudinile geopolitice vor complica procesul. Gestionarea eficientă a producției, stocurilor și logisticii va fi esențială pentru fermierii și traderii din regiune.
Potrivit estimărilor industriei, revitalizarea sectorului cerealier rusesc depinde de:
- Revizuirea regimului taxelor de export,
- Reducerea dobânzilor de referință,
- Încheierea conflictului cu Ucraina.
În absența acestor măsuri, planul Rusiei de a crește producția de cereale la 170 milioane tone până în 2030 și de a atinge 80 milioane tone de exporturi pare tot mai puțin realizabil.