BENEFICIILE ACOPERIRII SUPRAFEŢEI SOLULUI CU REZIDUURI VEGETALE

Beneficiile acoperirii suprafeţei solului cu reziduuri vegetale sunt mai pronunţate odată cu creșterea nivelului de acoperire și, respectiv, cu cantitatea de reziduuri lăsate la suprafaţa solului.

Sporirea infiltraţiei apei. Picăturile de ploaie cad pe suprafaţa solului dezgolit ca niște proiectile, distrugând agregatele structurale, care deja sunt slăbite de lucrarea intensivă. Particulele dispersate de sol blochează porii acestuia și sigilează suprafaţa lui, ceea ce împiedică infiltrarea apei în sol. Când solul se usucă, se formează o crustă care împiedică germinarea seminţelor. Acoperirea solului cu reziduuri vegetale protejează suprafaţa lui de acţiunea explozivă a picăturilor de apă. Acest efect poate fi observat chiar în primul an, dacă solul va fi acoperit cu o suficientă cantitate de reziduuri vegetale.

Micșorarea evaporării apei. Reziduurile de la suprafaţă protejează solul nu numai de picăturile de apă, dar și de razele solare și, astfel, se reduce evaporarea de pe suprafaţa solului. Dacă mutăm reziduurile de vegetaţie, ușor se poate de observat că, sub acestea, solul totdeauna este umed. Asupra cantităţii de apă evaporată influenţează următoarele caracteristici ale reziduurilor vegetale: orientarea verticală sau orizontală, afânarea. Mărirea cantităţii de ape accesibile pentru plante.

Aceasta reduce frecvenţa și gravitatea situaţiilor de secetă și, ca rezultat: recoltă înaltă în an secetos și risc redus de pierdere a plantelor. După o perioadă de timp, cu sporirea conţinutului de materie organică, cantitatea de apă ce poate fi reţinută crește, reducându-se în continuare riscul secetei.

Micșorarea eroziunii de apă și de vânt. Reducerea eroziunii este una dintre principalele beneficii ale agriculturii conservative și unica șansă de salvare a cernoziomului de la degradarea prin eroziune. Deoarece mai multă apă se infiltrează în sol, mai puţină apă se scurge la suprafaţă. Totodată, reziduurile vegetale micșorează viteza de scurgere a apei pe suprafaţa solului. Combinarea acestor doi factori duce la reducerea eroziunii de apă. Reziduurile protejează solul împotriva vântului, deoarece el nu se lucrează.

Sporirea activităţii biologice. Reziduurile sunt o sursă de hrană pentru fauna și flora din sol și, totodată, un habitat pentru multe organisme. În sistemul convenţional, când solul se lucrează anual, reziduurile (inclusiv rădăcinile) sunt amestecate cu sol umed, în condiţii de aeraţie sunt repede descompuse de microorganisme, după care cele din urmă pier, lăsând după sine o rezervă de azot accesibil.

Când sunt lăsate la suprafaţă, reziduurile sunt descompuse mult mai lent. Doar partea de reziduuri ce este în contact cu solul este umedă și descompusă de floră și faună. Datorită prezenţei unei surse constante de hrană în sol, apar râmele, care pot fi găsite doar peste câţiva ani după trecerea la Agricultura Conservativă. Acesta este un indicator că activitatea biologică și sănătatea solului se ameliorează.

Sporirea cantităţii de materie organică și de nutrienţi în sol. Lucrarea solului descompune materia organică și reduce fertilitatea acestuia. Dacă sunt destule reziduuri la suprafaţă, complimentar cu reziduurile radiculare, după o anumită perioadă de timp, formarea materiei organice va prevala asupra descompunerii. Odată cu creșterea conţinutului de materie organică, sporește calitatea agregatelor structurale datorită humusului nou format, care acţionează ca un clei. Odată cu creșterea conţinutului de materie organică, crește și cantitatea accesibilă de nutrienţi și se ameliorează proprietăţile solului.

Moderarea temperaturii solului. Reziduurile vegetale acoperă suprafaţa solului și îl protejează de razele solare. În timpul zilei, solul nu se încălzește atât de puternic ca cel fără reziduuri vegetale. Noaptea reziduurile vegetale acţionează ca o plapumă și menţin solul cald.

În primăvara târzie, când solul se încălzește lent, acest fenomen poate cauza unele probleme la germinarea seminţelor. Micșorarea îmburuienirii. Buruienile sunt inhibate de reziduurile vegetale. La acoperirea solului cu cantităţi medii de reziduuri vegetale, unele buruieni vor apărea, dar, totodată, va fi observată o reducere a numărului acestora. Cantitatea de reziduuri aflată la suprafaţa solului rezultă din corelaţia mai multor factori, cei mai importanţi fiind: planta cultivată anul precedent, asolamentul practicat, condiţiile de umectare, mărimea pantei, proprietăţile solului, modul și tehnica utilizată la recoltarea culturii precedente, sistemul de fertilizare utilizat și semănătoarea cu care se va semăna următoarea cultură.

Bibliografie: AGRICULTURA CONSERVATIVĂ. Manual pentru producători agricoli și formatori. Autori: Boris BOINCEAN – doctor habilitat în ştiinţe agricole. Leonid VOLOŞCIUC – doctor habilitat în ştiinţe biologice. Mihail RURAC – doctor în ştiinţe agricole. Iurie HURMUZACHI – doctor în ştiinţe economice. Grigore BALTAG – doctor în ştiinţe economice.