CE SISTEM DE IRIGARE ESTE MAI EFICIENT? Recomandările unui expert german

Alegerea unei tehnologii potrivite depinde de mai mulți factori, de la tipul solului și disponibilitatea apei, până la dimensiunea exploatației și culturile cultivate. Marisa Sonntag, expert în cadrul Camerei Agricole din Saxonia Inferioară (Germania), afirmă că primul lucru pe care trebuie să îl stabilească un fermier este dacă irigarea este într-adevăr necesară și dacă investiția este rentabilă din punct de vedere economic, scrie Agrarheute.
 
Primele două întrebări sunt: avem nevoie de irigare și se justifică aceasta din punct de vedere economic? explică specialistul.
 
Potrivit expertului, irigarea reprezintă termenul general pentru toate metodele prin care apa este adusă controlat pe terenurile agricole pentru a susține producția.
 
Aspersiunea este doar una dintre formele de irigare, în care apa este distribuită deasupra culturilor sub formă de picături, asemănător ploii naturale. În această categorie intră tunurile de apă și sistemele cu cărucioare de aspersie. În schimb, irigarea prin picurare nu este considerată o formă de aspersiune, deoarece apa este aplicată direct la nivelul solului sau în zona rădăcinilor.
 
Ce avantaje și dezavantaje au principalele sisteme de irigare
Sistemele mobile cu tunuri de apă sunt apreciate pentru flexibilitate și pot fi utilizate pe diferite tipuri de teren și culturi. În plus, necesită investiții inițiale mai reduse comparativ cu alte tehnologii.
 
Totuși, acestea au și dezavantaje importante. Consumul de energie este ridicat, necesită mai multă forță de muncă și sunt foarte sensibile la vânt, ceea ce poate conduce la o distribuție neuniformă a apei.
 
Mașinile de irigat cu rampă de aspersie aplică apa mai aproape de plante, fiind mai puțin influențate de vânt și asigurând o distribuție mai uniformă. De asemenea, consumă mai puțină energie și sunt potrivite pentru culturi intensive, precum legumele sau cartofii. În schimb, investiția inițială și costurile de exploatare sunt mai mari.
 
Sistemele de tip pivot sau cele liniare au avantajul unui consum redus de energie și al unui grad ridicat de automatizare. Acestea permit aplicarea unor doze mici și precise de apă și asigură o distribuție uniformă.
 
Aceste sisteme sunt însă rentabile, de regulă, doar pe suprafețe mari, de peste 20 de hectare, iar costurile de investiție sunt considerabile, explică expertul german.
 
Picurarea, cea mai eficientă utilizare a apei
Potrivit specialistului, irigarea prin picurare este cea mai eficientă tehnologie din punctul de vedere al consumului de apă și energie.
 
Apa este aplicată direct în zona rădăcinilor, iar pierderile prin evaporare sunt minime. În plus, deoarece frunzele nu sunt udate, riscul apariției unor boli foliare este mai redus.
 
Totuși, sistemul prezintă și unele dezavantaje: costurile de instalare sunt ridicate, necesită o infrastructură complexă și este potrivit în special pentru culturile semănate în rânduri. De asemenea, apa cu un conținut ridicat de fier poate crea probleme în funcționarea instalației.
 
Pierderile de apă apar în principal prin evaporare, prin deriva provocată de vânt și prin distribuția neuniformă a apei.
 
Expertul subliniază că sistemele care distribuie apa de la înălțime, cum sunt tunurile de apă, sunt mai vulnerabile la pierderi decât sistemele care aplică apa mai aproape de plante.
 
În cazul irigării prin picurare, pierderile sunt cele mai reduse. Dacă liniile de picurare sunt amplasate subteran, apa poate ajunge direct la rădăcini, cu un nivel minim de evaporare.
 
Ce trebuie să analizeze fermierii înainte de a investi într-un sistem de irigare
Înainte de a lua decizia de investiție, fermierii trebuie să evalueze mai multe aspecte: distribuția precipitațiilor, existența surselor de apă, nivelul apelor subterane, tipul de sol și capacitatea acestuia de a reține apa.
 
Totodată, trebuie analizat dacă există drepturi de utilizare a apei și dacă sursele disponibile pot asigura necesarul pentru irigare.
 
Structura culturilor reprezintă un alt element important, deoarece diferitele specii au cerințe foarte diferite față de apă și reacționează diferit la stresul hidric.
 
Potrivit specialistului german, și caracteristicile terenului pot limita utilizarea unor sisteme de irigare. Suprafețele cu pante mari favorizează eroziunea și îngreunează distribuția uniformă a apei, în timp ce solurile foarte nisipoase sau cele excesiv de argiloase pot reduce eficiența irigării.
 
În plus, parcelele mici și dispersate fac dificilă construirea unei infrastructuri eficiente și reduc rentabilitatea investițiilor.