Bulbii de lalele nu sunt pretentioași față de condițiile de sol. Totuși se obțin rezultate mai bune într-un pământ bine lucrat, argilo-nisipos, bogat în humus și cu o reacție neutră.
Terenurile destinate culturilor de lalele trebuie să fie bine iluminate și protejate de vânturile reci, să aibă suprafață plană, fără adâncituri în care să stagneze apa, fapt care ar provoca apariția bolilor criptogamice și, în consecință, stricarea bulbilor.
Trebuie evitată vecinătatea construcțiilor, gardurilor și a arborilor, deoarece pe terenurile puternic umbrite, bulbii de lalele sunt mici. Totuși, soiurile tardive pot fi amplasate la semiumbră, unde înfloresc mai îndelung.
Pregătirea terenului
Una dinrte cele mai importante lucrări este arătura adâncă sau săpatul solului cu cazmaua la 40-45cm. În cazul unui sol argilos, va trebui îmbunătățită compoziția prin adăugarea de nisip de râu, iar în cazul solurilor nisipoase, se va adăuga mranița bine putrezită sau pământ de țelină.
Citește și: CUM SE OBȚINE MRANIȚA – CEL MAI BUN ÎNGRĂȘĂMÂNT PENTRU RĂSADURI
Lalelele nu suportă îngrășarea solului cu bălegar proaspăt înainte de plantare deoarece aceasta duce la putrezirea sistemului lor radicular. Cele mai bune premregătoare sunt leguminoasele. Se va evita cultivarea cartofilor, tutunului, fasolei, mazării ca plante premregătoare. Plantele premregatoare trebuie să părăsească terenul cel mai târziu până la sfârșitul lunii septembrie, începutul lunii octombrie, pentru a nu se face plantatul tardiv.
Dupa efectuarea plantării, terenul se acoperă cu un strat de cca 8cm turbă în stare umedă, care protejează bulbii contra înghetului, previne formarea crustei și reduce creșterea buruienilor.
Amendamente
Dezinfectarea solului este foarte necesară. Se poate face cu aburi, pe cale chimică, ca formalină sau cu preparate organo-mercurice. Cel mai rapid și usor mijloc pentru dezinfectarea solului este, însă, folosirea substanțelor chimice ca formalina.
Plantarea lalelelor
De regulă, tuberobulbii se plantează la o adâncime cam de trei ori grosimea bulbilor, deci în medie 12cm adâncime, excepție făcând lalelele târzii, care se pot planta până la o adâncime de 20cm. Pe solurile mai ușoare, plantarea se face mai adânc cu 2cm față de solurile grele. Operația de plantare se face toamna, astfel ca bulbii să aibă timp să se înrădăcineze până la venirea gerurilor.
Întreținerea culturii de lalelele
Lucrările de îngrijire încep înainte de răsărirea plantelor, odată cu formarea crustei la suprafața solului sau apariția buruienilor. Afânarea solului și distrugerea buruienilor se fac de câte ori este nevoie și, mai ales, după fiecare ploaie mai abundentă.
Mărunțirea pământului. Se face cu multă grija, fără a se deranja sau răni planta. Udatul, ca și combaterea crustei, se face ori de câte ori este nevoie. Cerința cea mai mare de apă o au lalelele în perioada creșterii frunzelor și florilor. Se poate folosi udatul prin aspersiune.
Modul de aplicare a îngrășămintelor diferă de la o fază la alta astfel: în primele faze de creștere, când rădăcinile sunt puțin dezvoltate, pentru a nu dăuna plantei, se aplică doze mici, administrate superficial, în jur de 4 cm.
Adâncime. Când rădăcinile devin mai puternice și planta mai dezvoltată, se pot aplica doze mai mari, administrate între rânduri și ceva mai adânc.
Un element important în viața plantelor este fosforul, un bun regulator al respirației, care favorizează absorbția sărurilor minerale și are o influență bună asupra înfloritului. Împreună cu calciul și potasiul mărește rezistența plantelor la boli și la îndoirea tijelor florale.
Un alt element important este potasiul care joacă un rol destul de mare în intensificarea asimilării de către plante a azotului și sintezei substanțelor azotoase. Lipsa de potasiu a solului face ca plantele să fie slab dezvoltate, să apară pete brune pe frunzele mai bătrane, de-a lungul nervurii principale, iar în cazuri exrtreme, planta se usucă, căpătând la vrâf culoarea albastră. De asemenea, se observă o slabă ramificare a plantei, înfloritul întârzie și calitatea florilor scade simțitor.
CULTURA LALELELOR ÎN SERĂ
Pentru cultura lalelelor se poate folosi orice fel de seră care poate fi încălzită. Rezultatele cele mai bune s-au obținut, însă, în sere de tip înmulțitor, care au instalate în interior suficiente țevi de încălzire.
Sera este bine să fie prevazută cu sistem mecanic de umbrire și cu instalație de apă caldă și rece, astfel ca udările să se facă la temperatura mediului. Lalelelel aduse în seră se așează pe parapet. Cele care sunt dezvoltate normal, se lasă câteva zile la o lumină difuză care se realizează printr-o ușoara umbrire a serei, pentru ca frunzele să capete treptat, culoarea de verde viu deschis.
Când lăstarii sunt prea scurți se recomandă să fie așezați câteva zile sub parapet, la întuneric, ori se acoperă parapetul sau sera cu folii de polietilenă neagră.
Când plantele ating înălțimea dorită și mugurele floral a ieșit în întregime din bulb, materialele folosite la umbrire se îndepărtează treptat și lalelele rămân în plină lumină. Umbrirea plantelor în această perioadă are drept scop să accelereze creșterea tijei florale, astfel încât floarea să nu mai rămână jos, între frunze.
Floarea mai poate rămâne jos datorită unei înrădăcinări defectuase, forțării soiurilor târzii prea devreme sau udării plantelor cu apă rece în timpul culturii. În primele zile, temperatura poate fi, de 13-14°C, urcâdu-se treptat la 16-17°C. Dacă se observă că lalelele nu merg destul de bine se poate ridica temperatura până la 19°C, valoarea maximă la care se poate ajunge.
Bolile și dăunătorii lalelelor
În general, bolile lalelelor sunt provocate de diferiți agenți patogeni, ca: viruși, bacterii, ciuperci, etc. Boala este transmisă în mod direct prin insecte sugătoare cum sunt: păduchii de frunză și prin cepele infectate.
Putrezirea coletelor și căderea lalelelor sun provocate de ciuperca Pythium de barynum. Pentru a preveni apariția bolii, trebuie să se țina seama de următoarele sfaturi atât la cultura în seră cât și la cultura în grădină:
- să nu se cultive prea devreme în grădină
- să nu se dea caldură pământului; cutiile și ghivecele se vor așeza, cel mai bine, pe parapet sau stilaje în seră
- aerul în seră nu trebuie să fie umed, de aceea este bine să se aerisească seara, udatul se va face numai dimineața și apoi, imediat, se va aerisi în seră
- se vor evita diferențele bruște de temperatură în seră
- distanțele de plantare nu vor fi prea mici în grădină
- materialul săditor trebuie să fie sănatos ;
- serele, ghivecele și pământul, înainte de plantare se dezinfectează cu formalină în seră.
Păduchii de frunze ( Aphidae) sunt printre cei mai periculoși dușmani ai lalelelor, deoarece atacă în colonii. Apar pe lalelele în seră, când umiditatea atmosferică este prea scăzută sugând, în general, părțile tinere și moi ale plantelor.
Păianjenul de rădăcină (ryzoglyphus echinopus). Atacul se recunoaște după îngălbenirea bruscă a frunzelor datorită distrugerii rădăcinilor și cepelor.
Șoarecii și șobolanii sunt dăunători foarte periculoși. Primii atacă, în special, părțile aeriene, iar ceilalti bulbii. Lalelele fiind preferate de acești dăunători sunt distruse complect.