Tăierile forestiere din Republica Moldova continuă să genereze reacții în spațiul public, însă datele din sector arată că o mare parte dintre aceste intervenții fac parte din procesele normale de regenerare și întreținere a pădurilor, nu din defrișări necontrolate.
Fondul forestier gestionat de Moldsilva acoperă circa 337,7 mii hectare, dintre care peste 305 mii hectare sunt păduri. În acest sistem, lucrările silvice includ atât exploatarea masei lemnoase, cât și regenerarea și întreținerea arboretelor.
Volumul de masă lemnoasă recoltat a crescut de la aproximativ 410 mii m³ în 2009 la circa 538,7 mii m³ în 2025, ceea ce reflectă intensificarea lucrărilor silvice, inclusiv cele de îngrijire și regenerare .
În același timp, intervențiile în pădure sunt reglementate și planificate, fiind realizate în funcție de vârsta și starea arboretelor, dar și de necesitatea asigurării resurselor pentru populație. Subiectul a fost abordat în cadrul Forumului Național Al Pădurilor 2026, organizat de Facultatea de Științe Agricole, Silvice și ale Mediului.
Se creează adesea impresia că orice tăiere înseamnă distrugere. În realitate, tăierile fac parte din ciclul normal de regenerare a pădurii. Ele sunt necesare atât pentru formarea noilor generații de arbori, cât și pentru asigurarea resurselor de care populația are nevoie, inclusiv lemnul de foc, a explicat Valeriu Cibotaru, specialist în cadrul Serviciului valorificarea produselor pădurii și silvoturismului.
Specialiștii din domeniu subliniază că există mai multe tipuri de tăieri, iar cele mai frecvente sunt cele de îngrijire, igienă sau regenerare, care nu presupun eliminarea completă a pădurii, ci intervenții controlate.
În paralel, cererea pentru lemn de foc rămâne ridicată, în condițiile în care doar aproximativ 34% dintre localitățile rurale sunt conectate la rețeaua de gaze naturale. În perioada 2021–2025, volumul anual de lemn de foc comercializat a fost, în medie, de circa 592 mii m³ .
Această presiune asupra resurselor forestiere contribuie și la intensificarea lucrărilor silvice, însă autoritățile susțin că exploatarea este realizată în limitele regenerării naturale.
Tăierile nu sunt un scop în sine, ci un instrument de gestionare durabilă. Fără aceste intervenții, pădurea îmbătrânește, devine vulnerabilă și își pierde capacitatea de regenerare, a menționat Valeriu Cibotaru.
În același timp, pădurile au un rol esențial în menținerea echilibrului ecologic, protecția solului și reglarea resurselor de apă, ceea ce face ca gestionarea lor să fie o chestiune de echilibru între utilizare și conservare.
Diferența dintre percepția publică și realitatea din teren rămâne una semnificativă, iar specialiștii susțin că informarea corectă este esențială pentru înțelegerea rolului intervențiilor silvice.
În contextul actual, în care lemnul rămâne o sursă importantă de energie pentru populație, gestionarea durabilă a pădurilor devine nu doar o problemă de mediu, ci și una de securitate energetică.
