Anume de calitatea solurilor/pedosferei depinde calitatea tuturor sferelor Pământului. Prin urmare, toate cataclismele naturale, inclusiv schimbările climatice (în opinia mea, mai degrabă instabilitatea climatică, care va dura cca 200 de ani), sunt cauzate de managementul neadecvat al resurselor de soluri.
Greul revine cernoziomurilor cărora le revin doar cca 8% din suprafața totală a resurselor de soluri, acestea fiind răspândite pe toate continentele. Coeficientul de încadrare a cernoziomurilor în circuitul agricol la nivel global variază între 83 și 86%.
Comparativ cu cernoziomurile din alte spații, cele din spațiul nostru cedează mult la capitolul „bogăție”
În R. Moldova, cernoziomurilor le revine cca 73% din suprafața totală a resurselor de soluri și cca 75% din fondul arabil. Aici, din start aș vrea să menționez că în ultimii 70 de ani, managementul cernoziomurilor în „agricultura socialistă” s-a bazat pe principii pornite pe afirmația absolut greșită că „cernoziomurile din Moldova sunt cele mai bogate soluri din lume”.
Citește și: PAIELE - O SURSĂ REALĂ DE COMPLETARE A SOLURILOR ARABILE CU SUBSTANŢE ORGANICE
Cu regret, aceasta se afirmă și în prezent. Comparativ cu cernoziomurile din alte spații, cele din spațiul nostru cedează mult la capitolul „bogație”. Totuși acestea au doua avantaje.
Primul vine din specificul genezei acestora. Spre deosebire de cernoziomurile din alte spații, cele din spațiul nostru nu au trecut faza de hidromorfizm. Acestea sunt produsul evoluției sincronizate a tuturor componentelor landșaftului, toate condițiile prin care au trecut fiind înscrise în „codul genetic”, materializat în însușirile și regimurile fizice ale solurilor, în special în „structura cernoziomică”. Anume aceasta determină funcționalitatea și fertilitatea cernoziomurilor din spațiul nostru. Tot aceasta determină și capacitatea mare a cernoziomurilor noastre de a se adapta la condițiile de climă extremă, în special la secetă, asigurând recolte relativ stabile.
Cel de al doilea avantaj vine din capacitatea stră-stră-strămoșilor noștri de a lucra aceste soluri fără a afecta structura cernoziomică, cultivând culturi corespunzătoare condițiilor terenurilor pe care le dețineau (adaptare landșaftică ?) și un sistem de fertilizare bazat pe susținerea rezervelor de materie organică.
Citește și: GHEORGHE JIGĂU: „Două tone la hectar de această substanță asigură efectul pe care l-am obține de la 7-8 tone de gunoi de grajd”
Am avut ocazia în 1998 să văd modele din cele mai performante de compostare a gunoiului de grajd de țărani fără studii speciale, dar și asolamente nu mai puțin performante, practicate în cadrul unor loturilor de pe lângă case. Toate aceste modele au fost transmise din generație în generație. A venit însă „agricultura socialistă” cu structuri ale culturilor, asolamente, sisteme de fertilizare și de lucrare preluate din spații cu cadru pedogenetic și condiții biopedoclimatice absolut diferite de cele din spațiul nostru. Rezultatele nu s-au lăsat mult așteptate, încât peste 10-12 ani de utilizare intensivă, în cernoziomurile arabile s-a instalat un trend degradativ al structurii cernoziomice în favoarea celei agrogene.
Actualmente, agregatelor cernoziomice în cernoziomurile arabile din spațiul nostru le revin sub 35 la sută. Ca urmare, acestea au intrat într-o fază de evoluție necunoscută teoriei pedogenezei: solurile nu corespund actualelor condiții climatice. Aceasta a condus la sporirea vulnerabilității cernoziomurilor arabile la secetă.
Prin urmare, nu condițiile climatice sunt de vină ci solurile care, ca urmare a degradării fizice nu mai fac față actualelor condiții climatice. Astfel, ne rămâne să facem doar un lucru elementar: să restabilim structura cernoziomică valoroasă, de altfel lucru la care ne îndemna V. V. Dokuceaev încă în 1892.
Citește și: TIPURI DE ASOLAMENTE ÎN FUNCŢIE DE ZONA AGROCLIMATERICĂ ŞI GRADUL DE ÎNCLINARE A PANTEI
Acest obiectiv este ușor de realizat prin schimbarea paradigmei agriculturii. Le doresc celor „preocupați” de soarta cernoziomurilor noastre să-și schimbe paradigma perceperii acestora, iar celor care le utilizează să accepte o nouă paradigmă de gestionare a acestora.
Gheorghe Jigău, Președinte al Societății Naționale a Moldovei pentru Știința Solului