Discuțiile s-au concentrat pe accesul companiilor la zahăr la prețuri competitive și pe impactul importurilor asupra producției autohtone de sfeclă de zahăr. Reprezentanții industriei alimentare au susținut că nu sunt împotriva producătorilor locali, însă au nevoie de materie primă competitivă pentru a putea produce și exporta.
Victoria Graur, reprezentanta Asociației Naționale a Industriilor de Panificație și Morărit, a declarat că sectorul solicită majorarea cotelor de import și repartizarea acestora pe industrii, pentru a exista predictibilitate și control asupra importurilor. Potrivit participanților, actuala cotă de 3.000 de tone s-a epuizat foarte rapid, iar consumul industrial real este mult mai mare.
Reprezentanții procesatorilor au explicat că accesul la zahăr european le-a permis dezvoltarea unor produse cu valoare adăugată și exportul acestora pe piața Uniunii Europene. Un reprezentant al industriei de panificație a afirmat că, datorită posibilității de a importa zahăr și decoruri speciale pentru produse de patiserie, compania a reușit să exporte cozonaci în Germania și Italia. Acesta a subliniat că problema nu ține doar de preț, ci și de accesul la anumite tipuri de materie primă necesare pentru procesare.
Totodată, procesatorii au atras atenția că importurile directe presupun costuri suplimentare și riscuri financiare pentru companii care, în mod normal, nu au activități comerciale de import de zahăr, ci folosesc produsul exclusiv în procesul de producere.
Dacă ni se oferă posibilitatea, noi, pentru procesare, trebuie să putem alege materia primă care ne convine în procesul tehnologic. Nu cerem să fim constrânși să lucrăm doar cu o anumită sursă, ci să avem posibilitatea alegerii. Fie că luăm zahăr din Belgia, fie din Cehia, important este să putem produce calitativ și competitiv. Pentru mine, importul nu este un business separat, ci o facilitate și o posibilitate de diversificare a sortimentului, a declarat un reprezentant al industriei de panificație.
De cealaltă parte, producătorii de zahăr și fermierii au avertizat că importurile ieftine, provenite inclusiv din state unde sectorul este puternic subvenționat, afectează grav competitivitatea producției locale și pun în pericol întreaga ramură. Reprezentantul Moldova Zahăr a declarat că Republica Moldova are nevoie de instrumente reale de protecție și susținere a competitivității, mai ales în contextul integrării europene.
Republica Moldova trebuie să găsească instrumente corecte pentru a crește competitivitatea producției locale. Nu putem trata zahărul doar ca pe o materie primă ieftină de import, pentru că în spatele lui există fermieri, fabrici, investiții și locuri de muncă. Au fost mai multe fabrici de zahăr în țară, iar astăzi au rămas doar două. Dacă nu avem politici coerente, riscăm să pierdem definitiv această industrie.
Importurile susținute prin subvenții în alte țări creează o concurență neloială pentru producătorii locali. Dacă vom permite ca zahărul ieftin din import să înlocuiască producția autohtonă, dependența Republicii Moldova de importuri va crește, iar balanța comercială va deveni și mai vulnerabilă. Industria zahărului trebuie privită ca parte a securității economice a țării, susțin producătorii de zahăr.
Serghei Ivanov, deputat în Parlamentul Republicii Moldova a declarat că problema trebuie analizată prin prisma interesului economic național și a securității alimentare, nu doar a profitabilității imediate.
Prea mult vorbim din punct de vedere al profitabilității și prea puțin punem accent pe interesul național. Industria sfeclei de zahăr este la fel ca industria vinului, care era cândva cartea de vizită a Republicii Moldova. Dacă atunci s-a mers pe risc, s-a pus accent pe vin și avem succes peste ani, același lucru trebuie să facem și la zahăr. Nici într-un caz să nu vă dea prin cap că, pentru că facem import mai ieftin, putem ucide o întreagă industrie. Industria zahărului mâine poate dispărea. Cine vă garantează că în Europa sau în alte țări zahărul nu o să crească atât de mult încât să depășească prețul nostru? Nimeni. Și atunci ce facem fără producție locală?, a declarat Serghei Ivanov, avertizând că dispariția industriei locale ar crea o dependență totală de importuri.
Deputatul a atras atenția și asupra situației fermierilor care cultivă sfeclă de zahăr, afirmând că lipsa unor reguli clare și a unui sprijin coerent a dus la reducerea drastică a suprafețelor cultivate.
Din tot ciclul acesta suferă agricultorii, producătorii. Dacă până acum se semănau 2.300 de hectare de sfeclă, anul acesta sunt aproximativ 1.000. Industria zahărului nu a murit anul acesta pentru că se face import, ci din cauza neconcordanțelor și a atitudinii față de agricultorul producător. Dacă vrem cost eficient la producerea zahărului, trebuie să avem materie primă suficientă și să susținem oamenii care o produc, a mai spus Ivanov.
Președintele Camerei de Comerț și Industrie a Republicii Moldova, Sergiu Harea, a insistat asupra necesității unei soluții echilibrate, care să țină cont de toate verigile lanțului economic – de la fermieri și producători, până la procesatori și exportatori.
Noi, împreună cu dumneavoastră nu suntem pe diferite baricade. Noi toți trebuie să ne gândim ca produsele noastre să fie cele mai procurate și în țară, și la export, la prețurile cele mai bune și competitive. Este clar că aici există competiție neloială, pentru că unele țări subvenționează și susțin producătorii lor, iar noi intrăm în această competiție în condiții diferite. De aceea trebuie să vedem cum producătorul autohton să fie tratat corect și cum găsim reguli de joc echilibrate pentru toți.
Trebuie să luăm în considerare și recomandările Uniunii Europene, și regulile de origine, și relațiile comerciale pe care le avem deja asumate. Dar, în același timp, trebuie să înțelegem că toată lumea are nevoie de predictibilitate – de la fermier și producător, până la procesator și exportator. Cea mai rea situație este atunci când nu există o decizie clară și toți stau în incertitudine, a menționat președintele CCI a RM.
În cadrul ședinței au fost discutate mai multe soluții, inclusiv majorarea contingentului de import, introducerea regimului vamal cu destinație finală pentru zahărul destinat exclusiv procesării și dezvoltarea unor mecanisme de monitorizare a importurilor și consumului industrial. Participanții au recunoscut că este necesară o soluție rapidă, care să permită menținerea competitivității industriei alimentare, fără afectarea producției locale de zahăr și a fermierilor din sector.