TĂIEREA PLANTELOR DE MUR. Tăierea de formare, tăierea de fructificare, scurtarea drajonilor

Tăierea de formare

În anul întâi, îndată după plantare, tulpinile se scurtează la 15-20 cm de la sol. Dacă materialul săditor are mai mult de 2-3 mlădiţe se păstrează cea mai robustă, celelalte se taie complet, cât mai aproape de nivelul coletului. Lăstarii, apăruţi pe parcursul vegetaţiei, se conduc şi se palisează pe spalier.

În anul doi, primăvara, după ce a trecut pericolul îngheţurilor, se aleg 2-3 tulpini anuale pentru fructificare care se scurtează la 150-200 cm. Creşterile laterale la distanţa de 40-50 cm de la sol se taie la inel. Astfel se evită ca murele să atingă sub propria greutate solul şi să se murdărească de noroi sau să mucegăiască. Ramificările laterale, situate pe aceste tulpini în partea superioară, se răresc şi se scurtează la 25-30 cm (2-4 muguri). Tulpinile de rod se palisează uniform pe spalier în formă de evantai. Vara se aleg 6-7 lăstari (drajoni) noi pentru fructificare în anul următor.

Tăierea de fructificare.
Se începe din anul al treilea. Primăvara, din cele 6-7 tulpini crescute în anul trecut, se reţin 4-6 cele mai dezvoltate care se scurtează la lungimea impusă de sistemul de conducere, de regulă la 150-200 cm. Dacă sunt ramificări laterale, acestea se răresc şi se scurtează ca în primăvara anului doi. Celelalte tulpini, inclusiv cele care au fructificat în anul precedent, se suprimă de la baza tufei.

Tulpinile, care au fructificat, se elimină numai primăvara, deoarece în timpul iernii ele protejează întrucâtva tulpinile anuale de vânturile reci.

Tulpinile de rod şi drajonii lăsaţi să se dezvolte se palisează pe spalier în formă de evantai, distanţate la 10-15 cm una de alta. Lucrările vor avansa pe măsură ce tulpinile de mur cresc în lungime, cu mare atenţie la mlădiţele tinere, mult mai plăpânde.

În anii următori, tăierile de fructificare la mur se efectuează după aceleaşi principii ca şi în anul trei, menţinându-se numărul tulpinilor de rod la 6-8 la o tufă, iar cele nou formate, anuale, trebuie să fie cu 20-25 % mai multe decât cele roditoare. Practic, ca regulă de taiere rămâne suprimarea ramurilor care au fructificat în anul precedent. Acestea sunt uşor de recunoscut, deosebindu-se de cele tinere de un an prin culoarea brun-închis şi prin rigiditate. Lăstarii tineri sunt mai flexibili şi au o coloraţie verde spre maro.

Cu avansarea în vârstă, datorită fructificării abundente, pe tufele de mur se formează puţine tulpini noi, de un an (2-3), care sunt foarte lungi, groase, cu lemnul insuficient maturat şi foarte sensibile la ger. În această situaţie, lăstarii în faza erbacee se scurtează uşor la 20-25 cm. Din mugurii abia formaţi cresc lăstari anticipaţi – 2-4 la fiecare lăstar. Astfel se obţin 6-9 tulpini anuale normal dezvoltate, cu ţesuturi bine maturate.

Scurtarea (ciupirea) drajonilor se face pe la sfârşitul lunii iunie-începutul lunii iulie la lăstarii de anul 1 mai lungi de 2 m, care depăşesc înălţimea spalierelor. Ciupirea drajonilor permite obţinerea tulpinilor sub 2,0-2,5 m, garnisite cu ramuri anticipate, care vor fructifica în anul următor. Procedura presupune ruperea sau ciupirea vârfurilor cu mâna sau cu foarfeca de grădină, ceea ce favorizează ramificările laterale ale murului fără spini și permite lăstarilor să se îngroaşe, sporindu-le şansele de supravieţuire în timpul iernii.

Bibliografie: CULTURA ARBUȘTILOR FRUCTIFERI ȘI CĂPȘUNULUI. Grupul de autori: Balan Valerian, doctor habilitat, profesor universitar; Sava Parascovia, doctor în științe agricole, conferenţiar cercetător; Calalb Tatiana, doctor habilitat, profesor universitar; Ciorchină Nina, doctor în științe biologice, conferenţiar cercetător; Cumpanici Andrei, doctor în științe tehnice, conferenţiar universitar; Dodica Dmitri, Coordonator de Proiect; Roşca Ion, doctor în științe biologice, conferenţiar cercetător; Todiraș Vladimir, doctor habilitat, conferențiar cercetător; Zbancă Andrei, doctor în științe economice, conferențiar universitar.