Particularitățile sistemului radicular al plantei impun alegerea unui anumit tip de sol. De exemplu, pentru plantele cu sistem radicular puternic sau cu rizomi sunt potrivite solurile grele, în timp ce plantele cu sistem radicular fragil au nevoie de un sol ușor, foarte bine afânat și drenat. Pentru cultura legumelor se aleg solurile cu fertilitate naturală ridicată, ușoare, cu grad scăzut de îmburuienare. Solul constituie pentru majoritatea plantelor atât suportul lor material, cât și cea mai importantă sursă de hrană.
Problema stratului de cultură este mai complicată în cazul plantelor cultivate în seră și apartament, de obicei în recipiente. Substratul de cultură este constituit din componente de natură organică, minerală sau sintetică, singure sau în amestec, alese și pregătite în așa fel încât să răspundă cât mai bine cerințelor plantelor.
Fiindcă știm că nu există o soluție universală care să satisfacă necesitățile tuturor plantelor și știm cât de complicată este alegerea substratului potrivit, este important să cunoști ce variante există și ce caracteristici pot avea.
Principalele componente ale amestecurilor de pământuri
Vom clasifica principalele componente ale amestecurilor de pământuri, conform structurii de mai jos:- Pământuri horticole (amestecuri precum mranița, țelina, compostul de frunze);
- Pământuri naturale (turbă, pământul de ericacee, scoarța de copaci);
- Substraturi minerale naturale (nisipul);
- Substraturi minerale tratate (perlit, vermiculit);
- Alte materiale.
Citește și: CUM SE OBȚINE MRANIȚA – CEL MAI BUN ÎNGRĂȘĂMÂNT PENTRU RĂSADURI
Pământurile horticole
Mranița – se obține din fermentarea (descompunerea) gunoiului de grajd (bovine și cabaline). Este un pământ de culoare închisă, gras (aspect untos), cu pH ușor alcalin, destul de afânat și permeabil. Mranița are o folosire la fel de veche ca și gunoiul de grajd. Cea mai largă utilizare o are în legumicultură și în floricultură, datorită însușirilor sale fizice și chimice excelente, fiind nelipsită la producerea răsadurilor. Mranița servește la acoperirea semințelor în răsadniță, deoarece nu formează crustă, reține ușor apa, asigură un regim aero-hidric optim pentru germinarea semințelor și permite o ușoară penetrare spre suprafață a tinerilor germeni.Țelina – denumită și pământ de brazdă, se prepară din brazde de pământ înierbat, luate din terenurile cultivate cu plante furajere (lucernă, trifoi), odată cu desființarea culturilor sau de pe iazuri întelenite în mod natural. Durata de obținere a pământului de țelină este de 8-12 luni. Se poate folosi și imediat, dar calitatea este inferioară.
Pământul de țelină – este un pământ greu, cu permeabilitate și afânare reduse, are structură granulară și culoare brun-cafenie, fiind cel mai deschis pământ la culoare. Este relativ bogat în elemente nutritive (mai ales dacă provine de pe terenuri cu plante leguminoase), pH-ul variază între 6.5 și 8. Obținerea pământului durează aproximativ 2-3 ani și nu se folosește proaspăt. Este utilizat la pregătirea paturilor nutritive ale solurilor în legumicultură și horticultură.
Citește și: CUM FACEM COMPOST ACASĂ? Compostarea la rece vs compostarea fierbinte (metoda de 18 zile)
Pământul de frunze (compostul de frunze) – rezultă din descompunerea frunzelor adunate din grădini sau parcuri toamna sau primăvara devreme. Frunzele de fag, tei, arțar, anin și alun dau un pământ superior celui obținut din frunzele altor specii. Sunt de evitat frunzele de stejar, deoarece conțin multe substanțe taninoase.
Se pot folosi și ace de pin și brad, foarte bogate în substanțe silicioase. Obținerea pământului durează cel puțin 1 an, până la 2-3 ani. Este un pământ ușor, afânat, permeabil, de culoare brun-negricioasă, cu un pH variabil în funcție de speciile de arbori de la care provine, având un conținut modest de substanțe nutritive.
Este utilizat în amestec cu alte materiale organice: turbă, nisip sau alte pământuri, în diverse combinații și proporții pentru obținerea de substraturi în floricultură.
Citește și: SUBSTRATURI PENTRU RĂSADURI: Cum le pregătim în funcție de cultură
Pământuri naturale
Turba – este un substrat organic natural, găsit sub formă de zăcăminte. Acestea s-au format pe terenuri mlăștinoase ca urmare a descompunerii anaerobe lente a vegetației acvatice, pe parcursul secolelor. Stratul bazal se află într-un stadiu mai avansat de descompunere și este cunoscut drept turbă neagră. Deasupra acestui strat s-a format turbă fibroasă, de culoare deschisă, ca urmare a descompunerii unor specii de Sphagnum.Scoarța de copaci – este un subprodus al industriei de prelucrare a lemnului. Calitățile fizice și chimice depind de esența din care provine și de nivelul de descompunere. Are porozitate bună, un conținut mineral de 0.5-2%, pH-ul sub 6 și o bună capacitate de reținere a apei. În stare proaspătă, poate fi folosită ca mulci, pentru diminuarea evaporării apei la suprafața solului, păstrarea structurii acestuia și reducerea apariției buruienilor.
Prin compostare, scoarța devine un produs stabil, iar compușii organici ușor degradabili dispar, alături de compușii fitotoxici. Totuși, acest proces reduce capacitatea de reținere a apei.
În ultimii ani, substraturile universale, mai accesibile și ușor de utilizat, au devenit tot mai populare. Acestea pot fi realizate din amestecuri de turbă, nisip, mraniță și alte componente, fiind adaptabile pentru diverse specii de plante.
Sursa: Semințe, plante