În satul Hagimus din raionul Căușeni, agricultura este mai mult decât o meserie – e o formă de viață. Vasile Iepure, un fermier de 74 de ani cunoscut în regiune, continuă să muncească pământul cu aceeași energie ca în tinerețe.
Deși are dreptul la pensie, spune că banii nu-i ajung nici pentru strictul necesar, iar munca în livadă îi aduce nu doar un venit suplimentar, ci și bucurie și rost în fiecare zi. Acum trei ani, a plantat un hectar și jumătate cu piersici plați și smochini, înlocuind mai mulți pruni bătrâni, scrie Studio L.
Am plantat meri, apoi i-am scos și i-am înlocuit cu nectarini. Am scos pruni bătrâni, am pus în loc piersic plat. Au rămas cam patru soiuri, atât cât îmi mai permite și vârsta, spune Vasile Iepure.
Pe lângă aceștia, mai are în livezile sale caise, nectarine și prune. Anul acesta a fost primul în care pomii plantați recent au rodit, iar bărbatul a ieșit deja pe piață cu o recoltă modestă, dar valoroasă. A vândut piersicii cu 40 de lei kilogramul, fără să ridice prețul.
Tot el povestește că își face singur toate lucrările în livadă: curăță pomii, stropește, iar în perioada recoltării primește uneori sprijin. Spune că are deja o experiență veche, încă din 1992, de când a avut 7 hectare de livadă și nu a angajat niciodată oameni pentru întreținere.
Situația din teren e diferită în funcție de specie: caisele au înghețat în proporție de 90%, dar prunii s-au păstrat și promit o recoltă frumoasă. Fermierul spune că natura a compensat acolo unde a fost mai blândă.
Și chiar de-au înghețat într-o parte, au rămas în altă parte. Dacă prunele au înghețat, ce să fac eu? Să mă duc să stau în Piața Marii Adunării Naționale? Nu! Înseamnă ca anul acesta o să avem bani mai puțini, mai spune Vasile Iepure.
În total, deține cinci hectare, din care două și jumătate sunt ocupate cu livezi. Restul le-a dat în arendă unor tineri din sat, care vor să încerce să facă agricultură. Fructele sale le vinde în fiecare vară la marginea traseului național, unde cumpărătorii fideli îl caută an de an pentru gustul autentic și calitatea produselor.
Povestea lui Vasile Iepure este una despre răbdare, credință în muncă și dragoste pentru pământ. Chiar și la 74 de ani, refuză să se oprească și arată că agricultura poate fi, până la capăt, un mod demn de a trăi.