Era o turmă de oi destul de impunătoare, dar în luna septembrie nu mai aveam bani nici pentru salariați și nici pentru a întreține animalele. În acel moment am hotărât să le vindem pe toate, să plecăm în străinătate pentru a aduna bani, iar în 2018 am început din nou să mă ocup de asta. Eu eram în Germania, dar tata era în R. Moldova și încet, încet am adus rase de oi, spune Vasile.
În 2020, acesta își deschide oficial în R. Moldova compania „AgroFerma”. Un an mai târziu, soția și cei trei copii ai săi revin acasă din străinătate, însă Vasile continuă să facă naveta între cele două țări, sperând că o să-și mențină activă firma de instalații electrice pe care o deschisese în Germania.
Firma din Germania era destul de profitabilă, dar nu reușeam fizic să fiu și acolo, și aici, mai ales că noi plănuim să construim o fabrică. În general, am avut un venit foarte, foarte bun, lucru pe care în R. Moldova în prezent nu-l avem. Sperăm că o să ajungem și la nivelul care era în Germania. Am hotărât să ne întoarcem în R. Moldova, pentru că la noi în țară sunt perspective. În al doilea rând, ramura pe care am ales-o decădea, iar eu, fiind pasionat de animale și fiind un iubitor de produse lactate, am hotărât să investesc într-o fermă de oi.
Anul trecut am deschis chiar și un magazin ce avea denumirea «AgroFerma», unde se vindeau produse lactate și produse din carne, dar, din păcate, acesta nu a avut succes. Locația nu a fost prea bună. Una dintre problemele cu care mă confruntam era că nu găseam un măcelar și eu trebuia să mă ocup de aceasta. În fiecare dimineață, la ora 04:00 eram deja acolo, după aceea veneam la fermă și pregăteam produsele lactate, apoi le duceam la magazin. Încă un angajat foarte important pe care n-am putut să-l găsim ca să lucreze constant a fost vânzătorul. Într-un final, am închis acel magazin, afirmă Vasile.
În prezent, la fermă sunt peste 300 de animale. Vasile spune că a importat de-a lungul timpului mai multe rase de oi și 50 de capre. Afacerea l-a costat până acum 150 de mii de euro.
Am importat anumite animale din Austria, printre care o rasă de capră elvețiană, care este unică în Moldova. Se numește „Toggenburg” și are o producție foarte mare de lapte pentru brânzeturi. Anul ăsta am importat și o rasă de oi franțuzească – la fel pentru producția de brânzeturi. Animalele importate sunt mai productive. Laptele pe care îl dau aceste animale are un gust mult mai bun și plus la toate, în Austria, în Germania, în general în țările europene, în mare parte se face selecție. La noi în țară deja nu se mai face selecție și evident că rasa care se găsește la noi a ajuns să fie neprofitabilă. În acest caz, imporți animale profitabile. Muncești, investești, dar știi că într-un an sau doi îți întorci banii.
Vreau să menționez faptul că până acum noi suntem singurii care produc brânzeturi din lapte de oi tot anul împrejur. Am reușit să introducem la noi în fermă o tehnologie în acest sens. De obicei, oile fată miei în februarie-martie și dau lapte până în octombrie sau noiembrie maxim, și cumva toată iarna nu mai există caș proaspăt, nu mai există lapte de oi. Acum avem doar doi ciobani, restul lucrului îl fac eu – livrări, producerea brânzei, a declarat fermierul.
Antreprenorul s-a confruntat și cu mai multe situații dificile, însă nu a renunțat. Anul acesta, familia Munteanu a decis să aplice la câteva programe pentru a beneficia de subvenții de la stat, dar a rămas dezamăgită.
Lipsa forței de muncă, costurile furajelor, care parcă nu sunt mari, dar comparativ cu Ucraina, sunt semnificative. Săptămâna trecută, un zootehnician din Ucraina a întreprins o vizită la noi, pentru că vrem să facem bază furajeră corectă pentru animale. I-am arătat costurile furajelor la noi în țară și el și-a pus mâinile în cap.
Am hotărât să aplicăm, cu toate că din start eram sceptic. Am mers la IFAD (unitate creată de către Guvernul R. Moldova pentru implementarea programelor Fondului Internațional pentru Dezvoltarea Agricolă, n.r.). Acolo era vorba despre un grant de 40%, adică puteai împrumuta până la un milion de lei de la o companie de finanțare sau de creditare. Am aplicat la proiect – reprezentanții IFAD ne-au recomandat două companii care sunt licențiate și se ocupă de scrierea proiectului. I-am contactat și am început să lucrăm la proiect pentru a depune la IFAD. Între timp, în luna februarie am sunat în Austria și am rezervat mai multe animale. Am făcut un transfer de 5000 de euro pentru a rezerva 50 de oi și 50 de capre. În perioada aprilie-mai erau gata toate actele.
Băncile ne-au refuzat, pentru că firma este încă mică, încă nu are atâtea venituri, deși am încercat să punem în gaj câteva terenuri. Doar o companie de microfinanțare ne-a ajutat. Prin programul IFAD urma să fim scutiți de TVA, dar nu am mai fost scutiți. În momentul când au ajuns animalele în vamă, am suportat niște costuri care nu erau în plan și care ne-au dus la destabilizare financiară. În paralel, am cumpărat pe datorie cereale, furaje. 80 mii de lei.. Am depus dosarul și la AIPA (Agenția de Intervenție și Plăți pentru Agricultură, n.r.), însă deocamdată nu a fost luată vreo hotărâre. Deci, nu am primit ajutor de la IFAD. În cazul în care AIPA nu va decide să deschidă apelul pentru primirea dosarelor, atunci iese că noi singuri am suportat cheltuielile, afirmă antreprenorul.
Vasile consideră că din punct de vedere economic, cel mai bine este să nu te bazezi pe nimeni. Proprietarul companiei „AgroFerma” vine cu mai multe recomandări pentru cei care au decis să se întoarcă acasă din străinătate și să-și deschidă aici propriile afaceri.
Evident că mulți au criticat opinia mea, dar (aici, n.r.) sunt perspective. Avem căi deschise pentru export, pentru import. Nu mai trăim ca acum 30 de ani (…). Cei care au lucrat în Germania sunt altcumva organizați. Ei au învățat că dacă te-ai apucat să faci un lucru, atunci trebuie să-l duci până la capăt. Nu te apuci azi de un lucru, iar mâine de altul. Un punct de plecare ar fi să întocmească un plan investițional bine pus la punct, să analizeze bine piața în cazul în care vor să-și deschidă o afacere, însă în cazul în care vrei să te angajezi la noi, deja poți să obții un salariu destul de măreț. O mare parte din moldoveni, dacă sunt specializați, fac bani buni. Dacă ne referim la sectorul construcțiilor, nu se mai ajung oameni. Am nevoie să mai construiesc o bucată de garaj, dar eu nu găsesc oameni. Toți sunt ocupați și toți au de lucru. La noi în țară este piață de desfacere, doar că încă mișună cumătrismul, dar probabil, acest lucru se află în sângele nostru, afirmă Vasile.
Familia Munteanu vrea să construiască în perioada următoare o fabrică pentru a produce cașcavaluri din lapte de oi și din lapte de capră.