TRANDAFIRII DIN DOBROGEA CARE AU CUCERIT LUMEA: Povestea Inei Erhan Ștefăneț

15 sep 2025
Cum e să-ți trăiești viața printre flori, să le crești, să le îngrijești, să le altoiești și chiar să creezi soiuri noi? Pentru Ina Erhan Ștefăneț, din satul Dobrogea, raionul Sîngerei, răspunsul e simplu: e viața însăși. De la 15 ani este printre flori, iar astăzi, împreună cu soțul său, a transformat pasiunea pentru trandafiri într-o afacere de familie.
 
Am început urmărind cum muncea mama și bunica, ambele pasionate de flori. Pe atunci, prin anul 1995, această îndeletnicire nu era acceptată de mai marii vremii. Oricum, dacă e să calculez, de pe la 15 ani sunt printre flori, printre trandafiri, povestește Ina pentru Ziarul de Gardă.
 
De-a lungul timpului, familia a trecut prin multe încercări, dar florile au fost cele care i-au ținut acasă.
 
În cele mai grele timpuri, trandafirii ne-au salvat de migrație, recunoaște Ina.
 
Pentru Ina și soțul său, alegerea a fost una firească. Trandafirul e mai puțin capricios și cheltuielile, și riscurile nu sunt atât de mari ca la plantele anuale. Iarna trandafirii o pot trece fără a avea nevoie de căldură suplimentară, nici de adăpostul din sere nu au nevoie.
La Dobrogea cresc astăzi peste o sută de soiuri, multe obținute prin muncă și experiment. Secretul? Portaltoiul.
 
Pe rol de portaltoi este măceșul. El este mama, este rădăcina, este baza noilor trandafiri. Doar astfel poți obține trandafiri viguroși. În caz contrar, florile se pierd ușor.
 
Primul soi care le-a marcat începuturile a fost Madam Belbara, un trandafir bordo, parfumat și cu mulți spini. Am aflat că selecționarul a ales acest nume în cinstea soției sale, cu 50 de ani mai tânără decât el. De altfel, multe soiuri de trandafiri poartă numele unor femei dragi celor care le-au creat.
 
Astăzi, trandafirii familiei Ștefăneț ajung dincolo de hotarele Moldovei. Avem flori care cresc în România, Ucraina, Italia, Spania, Franța sau chiar în Florida. Ne bucură când clienții din diasporă trimit poze cu trandafirii noștri înfloriți în țările lor de adopție.
 
Munca printre flori nu e ușoară, dar Ina spune că tocmai dragostea pentru ceea ce face o ajută să reziste.
 
Cred că dacă muncești cu drag, și oboseala îți priește. Cel mai greu pentru noi e să rezistăm în condiții de secetă, deoarece nu prea avem apă.
 


În familie se implică și cei doi feciori, dar prioritatea rămân studiile lor. Îi lăsăm să ne ajute doar atunci când vor. Însă, chiar și așa, sunt aproape de noi.
 
Ina visează să-și extindă piața de desfacere în România și să continue să creeze soiuri noi, mai rezistente și mai spectaculoase. Deseori schimbăm soiurile, creăm flori noi, mai deosebite. Ne străduim să înmulțim doar plante rezistente.
 
Astăzi, mica lor plantație de două hectare a devenit o adevărată școală a răbdării, a dragostei pentru pământ și pentru flori. O dovadă vie că pasiunea poate salva destine și poate înflori chiar și în cele mai dificile timpuri.
 
loading ...