De la agricultura tradițională la No-Till
La începutul activității sale, în 2004, Veaceslav Ciornîi practica agricultura tradițională, bazată pe arătură, cultivare intensă și semănat clasic. Însă, a observat rapid că această practică avea numeroase dezavantaje, în special în zonele cu pante, unde terenurile sale erau expuse eroziunii puternice.În timpul ploilor, solul de pe terenurile în pantă era spălat și se acumula în văi. Practic, pierdeam stratul fertil cu fiecare ploaie. Nu eram agronom de meserie, vin din domeniul finanțelor, dar știam că acest tip de agricultură nu duce nicăieri. Am început să caut soluții, spune fermierul.
Realizând că trebuie să facă o schimbare, în 2005, a trecut la lucrarea minimă a solului, folosind utilaje grele cu discuri. Aceasta a fost prima sa tentativă de a reduce efectele negative ale agriculturii tradiționale.
După ce am încetat să ar, am observat o schimbare. Structura solului a început să se refacă, agregatele solului distruse de arătură și cultivare au început să se reformeze, susține agricultorul.
Cu toate acestea, deși eroziunea s-a redus, metodele aplicate nu erau suficiente pentru a opri complet degradarea solului. Încă existau probleme precum pierderile de umiditate și scăderea conținutului de materie organică.
În 2007, V. Ciornîi a descoperit informații despre No-Till, un sistem de agricultură conservativă în care solul nu este lucrat deloc mecanic. Deși conceptul nu era larg răspândit la acea vreme, el a crezut în beneficiile prezentate în cartea „No-Till. Calea spre o agricultură sustenabilă”.
Când am citit această carte, mi-a fost clar că trebuie să schimb complet sistemul. Totul avea sens logic, iar explicațiile mi-au arătat că este o tehnologie viabilă, spune V. Ciornîi.
Astfel, în 2007, a făcut pasul decisiv: a cumpărat o semănătoare specială și o combină cu heder pentru recoltat direct în miriște. A început să cultive terenurile fără a le ara, semințele erau introduse direct în sol, iar resturile vegetale erau lăsate pe suprafața terenului.
Prima rotație de culturi a fost între grâu, rapiță și floarea-soarelui. Am trecut și la utilizarea îngrășămintelor lichide cu azot, spune fermierul.
Primele probleme și adaptarea la noie tehnologii
Trecerea la No-Till nu a fost lipsită de dificultăți. În primii ani, solul încă nu avea structura necesară pentru a menține umiditatea și pentru a asigura o bună dezvoltare a plantelor.În primele luni, am observat că solul se compacta, iar în momentul semănatului, pământul era prea uscat. Părea că trebuie să revin la metodele clasice, dar am știut că trebuie doar să am răbdare, povestește V. Ciornîi.
Un alt obstacol major a fost faptul că, în lipsa arăturii și a prelucrării mecanice, dăunătorii și buruienile s-au înmulțit. În loc să utilizeze erbicide și pesticide în exces, el a căutat o soluție naturală – introducerea culturilor de acoperire.
Începând cu 2019, V. Ciornîi a început să utilizeze intensiv culturile de acoperire – un amestec de plante cultivate între recoltele principale pentru a proteja și îmbunătăți solul.
Aceste culturi funcționează ca o pătură care protejează solul de evaporare și de eroziune. În același timp, resturile lor organice îmbunătățesc structura solului și hrănesc microorganismele benefice, povestește agricultorul.
A descoperit că utilizarea amestecurilor de plante precum rădăcinoase, leguminoase și cereale a îmbunătățit semnificativ fertilitatea terenului.
Culturile de acoperire contribuie la acumularea dioxidului de carbon în sol și stimulează dezvoltarea ciupercilor și bacteriilor benefice. Rădăcinile acestor plante ajută la pătrunderea mai adâncă a rădăcinilor plantelor de cultură, ceea ce îmbunătățește absorbția apei și a nutrienților, spune V. Ciornîi.
Impactul asupra solului și mediului
După mai bine de un deceniu de utilizare a tehnologiilor conservatoare, rezultatele au fost impresionante:- Eroziunea a fost redusă semnificativ – solul nu mai este spălat de ploi.
- Creșterea activității biologice – microorganismele și râmele au început să se înmulțească, ajutând la îmbunătățirea fertilității solului.
- Reducerea emisiilor de CO₂ – prin evitarea arăturii și prelucrării intense, cantitatea de dioxid de carbon eliberată în atmosferă a scăzut.
- Utilizarea mai eficientă a apei – datorită acoperirii solului cu resturi vegetale și culturi de acoperire, umiditatea s-a păstrat mai bine.
Am observat că solul nostru este mai sănătos, plantele sunt mai viguroase, iar randamentele au început să crească. Acest sistem ne-a făcut mai rezistenți la secetă și a redus costurile de producție, susține fermierul.
Veaceslav Ciornîi este convins că agricultura conservativă nu este doar o tehnologie, ci un mod de gândire diferit, bazat pe protejarea resurselor naturale și pe maximizarea eficienței.
Nu există o rețetă universală pentru No-Till. Fiecare fermier trebuie să-și adapteze metodele la condițiile terenului său. Însă, ce este clar, este că această metodă este viitorul agriculturii, spune agricultorul.
În prezent, el continuă să experimenteze și să îmbunătățească tehnologiile folosite, fiind un exemplu de succes pentru alți fermieri care doresc să facă tranziția la o agricultură mai sustenabilă și mai profitabilă.
Noi suntem printre primii care fac acest pas, dar cred că generațiile viitoare ne vor mulțumi pentru ceea ce facem astăzi, susține Veaceslav Ciornîi.