Antreprenoarea Olga Mereuță este, probabil, singura femeie de la noi, care crește și altoiește puieți de pomi fructiferi. Livada ei, de 10 ha, se află chiar în satul de baștină, Zaim, din raionul Căușeni, iar afacerea a început-o în anul 2000. Și nu există horticultor cu carte, care să nu fi procurat măcar o singură dată de la ea material săditor, altoit cu mare grijă, care mai târziu se umple de roadă.
Până în anul 2000, dna Mereuță a lucrat în sovhoz. A absolvit Universitatea Agrară de Stat și a fost și ajutor de brigadir, așa cum era pe timpuri.
„În acel an, mi-am deschis Gospodăria Țărănească “Mereuță Olga” și de atunci întreaga mea viață e legată de această îndeletnicire. Cresc material săditor pomicol și bacifer, e o afacere de familie, și eu toată ziua altoiesc. Acum s-au cam terminat vânzările care, din păcate, nu mai sunt ca pe timpuri. Înainte vindeam partide întregi pentru livezi, acum abia dacă reușesc să vând câte 5-10 puieți de un soi sau altul. Realizăm foarte puțin și doar la piață. Am păstrat pepiniera de la brigade unde am lucrat, am făcut schimb de experiență cu specialiști din Italia, Olanda. E o meserie destul de complicată, pentru cine vrea să ofere un produs de calitate. Și eu asta îmi doresc”, a povestit antreprenoarea pentru AGROMEDIA.
Are altoiți, până acum, opt soiuri de persic, șase de cais, patru de cireș, două soiuri de migdale și 12 de mere. Fiecare soi este înregistrat în Cartea pepinierei și, în primul an, înainte de a fi altoit, fermiera așteaptă să vadă ce fructe va da, ca ulterior să îl poată recomanda cumpărătorilor.
„Dacă aș avea comenzi, aș produce și câte 50 de mii de puieți. Perioada de altoire începe în iulie, soiurile de semințoase se altoiesc în august. Procedura o fac singură, e una destul de anevoiasă, dar iată că iarna parcă ceva nu-mi ajunge. Livada mea e doar de ramuri de altoi și portaltoi. Am grijă și fiecare puieț e curățat de ramurile mici care cresc, tai florile, pentru că vin albinele cu polen de la copaci sălbatici și puieții se pot îmbolnăvi”, ne-a spus Olga Mereuță, doamna de 59 de ani, care își recunoaște cumpărătorii după voce.
“Dacă aș avea un sistem de irigare, aș crește și aur!”
“Am și spațiu închis pentru fumigații, dar prefer să cresc puieții în câmp, pentru că se păstrează mai bine. Mă întrebați de profit... Până în 2008, puteam discuta și despre venituri de pe urma afacerii. Și subvenții se ofereau la toți. Dar de atunci... Am pierdut foarte mulți cumpărători. Personal, nu am beneficiat vreodată de niciun grant sau ajutor financiar din partea statului. Chiar dacă întreprinderea e înregistrată, iar marfa e certificată biologic. Sunt însă optimistă și nu renunț la munca pe care o iubesc”, ni s-a destăinuit fermiera de la Zaim.
Din Europa, dna Olga Mereuță a adus ochiuri de nectarine și a altoit primii puieți. Cel mai exotic soi de pomi fructiferi este smochinul și piersicul de smochine. Locul de naștere al piersicii de smochine este considerat a fi China și regiunile de est ale republicilor asiatice. De aceea, în viața de zi cu zi, un astfel de fruct este adesea numit napul chinezesc.
Anul trecut, potrivit experților proiectului EastFruit, piersicii de smochine din nordul Moldovei aproape că nu au fost afectați de îngheț. Ba din contră, în ciuda condițiilor climaterice, au înflorit surprinzător de bine livezile tinere de piersici, crescute în baza soiurilor de smochin (plate), care câștigă popularitate în rândul consumatorilor din întreaga lume. Cu toate acestea, în Republica Moldova cultivarea acestor soiuri este complicată de obstacole administrative ilogice, dar cine vrea să le planteze, le găsește la Zaim.
“Cumpărătorii mei sunt cei mai deștepți oameni din țară! Pentru că un horticultor bun apreciază o marfă de calitate, certificată biologic, și pot deosebi un diletant de un profesionist. Dacă aș avea un sistem de irigare, aș crește și aur”, a mai menționat dna Mereuță. Și aici ar fi marea problemă, pentru că cea mai apropiată sursă de apă se află la vreo 30 km de pepinieră, iar râul Botna, care traversează raionul Căușeni, a secat demult. Nu însă și energia protagonistei noastre, pentru care a altoi un pom fructifer e ca și cum a-i da viață unui nou început!