Luarea probelor de sol
Pentru a asigura pe de o parte alimentarea plantelor de tomate și pe de altă parte pentru a evita o suprafertilizare cu toate urmările ei, este necesară prelevarea unei probe de sol înainte de fertilizare, deoarece tomatele din solarii absorb o cantitate mare de îngrășăminte, iar pe baza rezultatului se determină fertilizarea.Probele de sol se iau la adâncimi de 0-60 cm când planta poate să-și formeze sistemul radicular la această adâncime. Masa rădăcinii principale se găsește însă în partea superi-oară a stratului de rădăcină.
Citește și: DE CE SE OFILESC ROȘIILE? 7 greșeli de evitat
Fertilizarea cu fosfor, potasiu și magneziu
Fertilizarea cu P, K și Mg se face după clasele de conţinut (analize de sol). În sol se urmărește a se atinge clasa de conţinut C. Suplimentar se fertilizează absorbţia preconizată.Fertilizarea cu fosfor se face de regulă ca și fertilizare de bază. Importantă este folosirea unor îngrășăminte ușor asimilabile de către plante. Dacă este necesar, fosforul, potasiul și magneziul pot fi administrate suplimentar și din provenienţe minerale cum ar fi sulfat de potasiu, sulfat de magneziu sau alţi fosfaţi primi care înmoaie solul.
Citește și. CUM TREBUIE UDATE ROȘIILE? Greșeli de evitat
Fertilizarea cu azot
Necesarul de azot suplimentar se calculează din diferenţa necesarului total fără aportul de gunoi și compost, a conţinutului de azot minim din sol de la inceputul culturii și a unui aport suplimentar de circa 20 kg N pe lună de cultură (în condiţii favorabile poate fi mai mare). Fertilizazea suplimentară bogată în azot se recomandă mai ales la culturi cu perioadă lungă de vegetaţie, facându-se o repartizare a fertilizării de bază în componente cu acţiune rapidă și într-una cu acţiune lentă.Ca sursă de azot cu acţiune rapidă sunt considerate îngrăsămintele organice comerciale bogate în N, cum ar fi peleţii de făină de păr, făină aburită de coarne sau Malt-aflor. Ca îngrăsăminte organice comerciale cu acţiune lentă se folosesc șpanii de coarne. Raportul dintre N minim și îngrăsămintele cu acţiune rapidă pe de o parte și șpanii de coarne cu acţiune lentă pe de altă parte trebuie să fie de circa 1:1. Compostul din masă verde conferă azot în cantităţi reduse.
Citește și: CUM HRĂNIM ROȘIILE CU CENUȘĂ. Recomandări
La o fertilizare cu cantităţi prea mari de azot la începutul vegetaţiei, plantele formează prea multă masă verde și inflorescenţele, fecundarea, precum și maturarea fructelor se întârzie.
Aporturi de îngrășăminte comerciale cu peste150-250 kg N sunt necesare doar la culturile în sere încălzite cu perioadă lungă de vegetaţie.
Fertilizarea cu calciu
În multe soluri calciul se află natural în cantităţi suficiente. Solurile acide se fertilizează cu calciu sub formă de CaCO3 pentru regularizarea valorii pH-ului. Apariţii de insuficienţă de Ca se datorează mai ales din cauza unor deficienţe de absorbţie.Mulcirea tomatelor
Suprapunerea de material tehnic de mulcire nu suprimă doar creșterea buruienilor, ci reduce și evaporarea. Ea îmbunătăţește și umiditatea solului, precum și încălzirea lui în primăvară. Dezavantajul suprapunerii materialului de mulcire este acela că se îngreunează fertilizarea suplimentară cu îngrășăminte organice solide.În opoziţie cu o folie de polietilenă neperforată care acoperă toată sola, un ţesut în bandă sau un material de mulcire nu foarte gros, permite mai bine schimbul de gaze. Acesta este un factor determinant, căci la o aerisire închisă, CO2 poate fi un factor de minim.
Materiale organice de mulcire precum paiele, pot fi utilizate doar dacă temperatura solului a atins o temperatură de producţie de cel puţin 16 până la 18 °C în straturile superioare.
Sursa: Brionatura